Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu-i exclus ca, peste decenii, multe străzi să poarte numele unor politicieni de azi. Strada Mare, din târgurile noastre şi din oraşele de provincie, s-a chemat de-a lungul vremii în mai multe feluri, fără ca schimbările să aibă o raţiune de durată: Independenţei, 30 Decembrie, Eminescu, Republicii. Asta după ce înainte de război fusese Carol, I.C. Brătianu sau Unirii. Post mortem, cei care s-au bucurat de notorietate pot deveni bulevard, piaţă, pasaj, şosea, uliţă sau fundătură.
Lumea e plină de clădiri, instituţii, ronduri, poduri şi multe alte elemente de inventar urban având nume de personalităţi din trecut. Ne-am minuna dacă am şti până unde a mers ingeniozitatea administraţiei şi nu numai a celei orăşeneşti când a socotit că o răsturnare socială trebuie urmată de un potop de redenumiri. O stradă din Bucureşti, căreia i se zicea Ghiventului, acum e Soldat Răchită Ion. Aşa parcă mai merge, nu?!
Să presupunem că miniştrii, deputaţii şi senatorii care ne-au băgat în recesiune economică vor reuşi să ne şi scoată din ea.
Istoria nu marchează băgările în criză, ci numai scoaterile.
Nu-i exclus ca premierul Boc să rămână în memoria colectivă ca omul care a salvat România de la faliment. Peste 50 de ani, ţara va fi plină de bulevarde Boc, de muzee Boc, de autostrăzi Boc şi de esplanade Boc.
Trebuind să ajung la un institut bancar din preajma Pieţei Unirii, am rătăcit când pe Bulevardul I.C. Brătianu, când pe Bulevardul Corneliu Coposu până l-am găsit, ca în final să mă apropii de ţintă tăind-o pe Strada Negru Vodă. Fără o pricină anume, am avut dintr-odată viziunea unei alte hărţi a locului, una din anii 2050, cu bulevardele Geoană şi Ion Iliescu şi cu o încrengătură de străduţe şi fundături, cum ar fi Olguţa Vasilescu, Cătălin Voicu, Hrebenciuc şi EBa.
Peste ani, o discuţie precum "Mă, cunosc eu o cârciumă pe Vadim colţ cu Becali, unde mănânci nişte mici de mori!" ar putea fi ceva foarte natural. Acum, un "pasaj Oprescu" la Universitate e la jumătatea distanţei dintre utopie şi obrăznicie, dar peste 100 de ani pentru studenţi va fi un mod mai mult decât familiar de a se întâlni "la Oprescu" sau de a bea un expreso "jos, la Oprescu". Ca să nu mai zic că până şi coloanele din pasaj ar merita să aibă un marcaj istoric, cum ar fi Ponta ori madam Udrea.
Nu merg mai departe cu viziunea, ca să nu supăr lumea. Eu îl văd pe un deputat stradă oarecare în mărginime, iar el se visează bulevard şi chiar portret pe bancnote.
Ca să nu mai zic că viitorul ar putea orândui vanităţile altfel, iar Geoană să fie doar o scurtătură, care dă în Avenue Alina Plugaru. La Paris, Arcul de Triumf adună vreo 16 străzi şi artere, unele cu nume care nici francezilor nu le spun mare lucru. La noi, Piaţa Unirii ar strânge, într-un buchet al recunoştinţei, tot ce are mai bun viaţa publică de azi ca nume mari: Bote, Moni, Sida, Iri, Garcea, Poponeţ.
Citește pe Antena3.ro
