Nationala si-a jucat ultimele meciuri ale sezonului. Meciuri de pregatire, meciuri in care Victor Piturca a testat mai multi jucatori pe care ii avea sub observatie. In aceste conditii, singurele informatii importante furnizate de confruntarile cu Belgia si Grecia sunt cele inregistrate de selectioner in portofoliul personal. Ma refer la informatiile care vor argumenta decizii in privinta selectiei si a manierei de abordare a viitoarelor preliminarii. Dar promisa reconstructie a echipei nationale nu ramane doar sarcina de serviciu a selectionerului. Comentariile marginalilor, de cele mai multe ori contradictorii si intotdeauna subiective, isi propun sa gardeze, cu pretentioasa competenta si cu dezinvoltura lipsei de responsabilitate directa, orice miscare, orice decizie a lui Victor Piturca.
Polemicile cele mai fierbinti se incing, de obicei, pe tema selectiei. Iar alcatuirea lotului pentru amicalele cu Belgia si Olanda a fost extrem de ofertanta in acest sens. Deoarece Victor Piturca a fost nevoit faca loc noutatilor renuntand la cateva piese de baza ale echipei nationale, la fotbalisti care nu mai trebuie sa treaca testul unor astfel de amicale. Decizia selectionerului, desi doar conjuncturala, a fost tratata ca fiind definitiva. Din aceasta confuzie s-au nascut reprosurile pentru neconvocarea lui Mutu, Tamas, Marica, Sapunaru s.a.m.d. Apoi, conform obisnuintei, lista preferatilor lui Victor Piturca nu a coincis cu lista celor preferati de marginali. Cei care sustineau ca la lot au ajuns fotbalisti fara merite, in timp ce valorosii au fost neglijati, au devenit foarte vocali. N-am cunoscut pana acum vreun selectioner perfect, n-am cunoscut selectioneri care sa nu se fi confruntat cu astfel de contestari. Iar atunci cand aria de selectie este saracacioasa, atunci cand nu ai de-a face cu fotbalisti care sa se impuna la nationala fara drept de apel, propunerile aproximative invigoreaza si mai tare polemica. Au fost meseriasi ai antrenoratului care au validat ideile lui Piturca. Nu au lipsit insa de la apel nici meseriasii care l-au atacat pe acesta la competenta. Amuzant mi s-a parut faptul ca din ultima categorie au facut parte si antrenori care, la randul lor, au prestat la nationala, antrenori care s-au confruntat pe proprie raspundere cu astfel de atacuri.
Discutiile polemice pe tema echipei nationale alimenteaza uneori, prin excese, zona tatismului de mahala. Si nu-i deloc placut. Dar, daca altfel nu se poate, este preferabil sa ne confruntam cu exagerarile decat sa renuntam la polemica. Fiindca ceea ce pare sa nu ne convina ne ajuta de cele mai multe ori. Sigur, nu este confortabil pentru Victor Piturca sa-si afle adversari la tot pasul. Dar tocmai pentru ca ii are el trebuie sa calce tot mai atent, fiindca numai astfel ii poate invinge. Iar victoria selectionerului in functie, indiferent care ar fi numele acestuia, inseamna, de fapt, si victorie a nationalei. Victorie in care mai speram chiar si in conditiile unui fotbal pauperizat valoric.