Piţurcă este ajutat de adversarii săi

Nationala si-a jucat ultimele me­ciuri ale sezonului. Meciuri de pregatire, meciuri in care Victor Piturca a testat mai multi jucatori pe care ii avea sub observatie. In aceste conditii, sin­gu­rele informatii importante fur­ni­za­te de confruntarile cu Belgia si Grecia sunt cele inregistrate de se­lec­ti­o­ner in portofoliul personal. Ma refer la informatiile care vor argumenta de­cizii in privinta selectiei si a ma­ni­e­rei de abordare a viitoarelor preli­mi­na­rii. Dar promisa reconstructie a echipei nationale nu ramane doar sar­cina de serviciu a selectionerului. Comentariile marginalilor, de cele mai multe ori contradictorii si intotdeauna subiective, isi propun sa gardeze, cu pretentioasa competenta si cu dezinvoltura lipsei de respon­sabilitate directa, orice miscare, orice decizie a lui Victor Piturca.

Polemicile cele mai fierbinti se incing, de obicei, pe tema selectiei. Iar alcatuirea lotului pentru amicalele cu Belgia si Olanda a fost extrem de ofertanta in acest sens. Deoarece Victor Piturca a fost nevoit faca loc no­u­ta­tilor renuntand la cateva piese de baza ale echipei nationale, la fotbalisti care nu mai trebuie sa treaca testul unor astfel de amicale. Decizia se­lec­tionerului, desi doar conjunctu­rala, a fost tratata ca fiind definitiva. Din aceasta confuzie s-au nascut re­prosurile pentru neconvocarea lui Mutu, Tamas, Marica, Sapunaru s.a.m.d. Apoi, conform obisnuintei, lis­ta preferatilor lui Victor Piturca nu a coincis cu lista celor preferati de marginali. Cei care sustineau ca la lot au ajuns fotbalisti fara merite, in timp ce valorosii au fost neglijati, au devenit foarte vocali. N-am cunoscut pana acum vreun selectioner perfect, n-am cunoscut selectioneri care sa nu se fi confruntat cu astfel de contestari. Iar atunci cand aria de selectie este saracacioasa, atunci cand nu ai de-a face cu fotbalisti care sa se im­pu­na la nationala fara drept de apel, pro­punerile aproximative invigoreaza si mai tare polemica. Au fost meseriasi ai antrenoratului care au validat ideile lui Piturca. Nu au lipsit insa de la apel nici meseriasii care l-au atacat pe acesta la competenta. Amuzant mi s-a parut faptul ca din ultima categorie au facut parte si antrenori care, la randul lor, au prestat la nationala, antrenori care s-au confruntat pe proprie raspundere cu astfel de atacuri.

Discutiile polemice pe tema echi­pei nationale alimenteaza uneori, prin excese, zona tatismului de mahala. Si nu-i deloc placut. Dar, daca altfel nu se poate, este preferabil sa ne confruntam cu exagerarile decat sa re­nuntam la polemica. Fiindca ceea ce pare sa nu ne convina ne ajuta de cele mai multe ori. Sigur, nu este confortabil pentru Victor Piturca sa-si afle adversari la tot pasul. Dar tocmai pentru ca ii are el trebuie sa calce tot mai atent, fiindca numai astfel ii poate invinge. Iar victoria se­lec­ti­o­ne­ru­lui in functie, indiferent care ar fi numele acestuia, inseamna, de fapt, si victorie a nationalei. Victorie in care mai speram chiar si in conditiile unui fotbal pauperizat valoric.