Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Duminică, zi lăsată de Dumnezeu pentru hodină. Doar Guvernul osteneşte pentru prosperitatea noastră, înjugat voiniceşte să ne scoată din criză. Boc face teleconferinţă cu prefecţii. Transmite, vezi Doamne, însărcinări. În fapt, prinzându-l pe mujic în casă, fugărit de mocirla din uliţă, îl prelucrează televizistic. Marele propagandist, îmbrăcat de preşedinte în izmene de premier, e grav. Cuvintele, în general turuite, îngăduie câteva pauze pentru luare aminte. Ieşim din criză! A cincisprezecea sau a cincizecea oară? Gata. Să crape de oftică opoziţia. S-a isprăvit cu mizeria, cu foamea. Chiar şi cu etnootrăvurile care stâlcesc pe dinlăuntru tineretul. Executivul a luat măsuri şi a făcut, în fiecare regiune autonomă din punct de vedere botanic, comisii de luptă împotriva lăptucilor halucinogene. Din cele vreo 2.000 de etnobotanice, câte au identificat străinii, guvernul de la Bucureşti a pus gând rău câtorva. Nu ştim încă dacă marijuana, găsită inofensivă de EBA, fata aceea şcolită pe înaltele scaune ale barurilor şi care ne reprezintă la Bruxelles, se încadrează la buruienile interzise sau permise. Eu zic că din respect pentru sulemenita noastră eminenţă europeană, marijuana, că o fi ea buruiană sau ţurţure de streaşină, să rămână la liber. Boc, plin de el ca un tuci în care fierbe mămăliga naţională, se uită fix în ochii poporului. Mafioţii comerţului cu etnobotanice vor fi puşi la zid, pentru a fi mitraliaţi cu dispreţul nostru, robinetele cu bani negri se închid, părinţii înspăimântaţi că odraslele lor ar putea da colţul pot sta liniştiţi. Iar criza – sau recesiunea, dar ce importanţă mai are? – se încheie. Mai spre primăvară. Doamna Udrea – iar ea are întotdeauna dreptate – e însă de altă părere. A făcut ordine şi în acest subiect, motiv pentru care cred că ea merită să fie următorul şef la PDL şi al Executivului: criza s-a isprăvit deja. Intrăm, ieşim, intrăm, ieşim. Gata cu obscenităţile. Ne-am scos. Încerc un frison nostalgic. Parcă era bine în criză. Ne învăţasem cu ea, ne hârjoneam zi de zi prin pieţe unde n-aveam ce scoate din portofel, ne târguiam cu criza pe centură, ciupind-o de rotunjimi. Acum plonjând nepregătiţi în bunăstare aproape că mă tem de o intoxicaţie, de un puseu care să ne ducă la Urgenţă. Dacă face poporul o toxiinfecţie alimentară în Crăciunul permanent care ni se anunţă?E timpul, după ce am povestit cele învăţate duminică la televizor, să mă întreb şi eu, nu atât de grav ca domnul Boc, până unde mai poate merge narcotizarea poporului cu botanicele minciunii politice? Îi mai crede cineva? Răspunsul mi-a venit seara târziu, când îl sărbătoream pe fiu-meu, care a devenit tată pentru a doua oară, de astă dată al unui băiat, şi era şi ziua lui. M-a sunat din părţile vestice ale ţării un fost coleg de facultate. Nevastă-sa, cu un an de studii în urma noastră, era o bănăţeancă frumoasă şi, din acest motiv poate, nu băgasem de seamă că este suspectă de prostie. Mesajul celor doi e că eu m-am tâmpit şi nu văd, prin ce scriu şi bolborosesc uneori pe la Antena 3, meritele excepţionale ale domnului Băsescu. Mă sunaseră să mă certe. Aici au dreptate. Nu-i văd meritele şi nu le-am văzut niciodată, dovadă că sunt singurul ziarist, cred, care, în 20 de ani de când scriu despre actualul preşedinte şi de când am avut ghinionul să-i aflu adevărata faţă, n-am reuşit decât să-l critic. De ce nu văd nemernicia opoziţiei, de ce nu bag samă cât de corupţi sunt alde Antonescu şi Ponta? Cu criza aşa e cum a zis Boc, afirmă ei. Am ieşit sau ieşim? – îndrăznesc eu să-i întrerup. Am ieşit! – strigă el, iar pe nevastă-sa o aud acompaniindu-l din spate.
M-am interesat dacă cei doi, bunii mei colegi din prima studenţie, sunt membri ai partidului portocaliu. Nu sunt. Nici măcar nu s-au îmbogăţit. O duc chiar pe o rână. Sunt pur şi simplu adepţi împătimiţi ai lui Băsescu şi, prin contaminare, îi iubesc şi pe Udrea, şi pe Hoară, şi pe Boc. Şi pe Ridzi, şi pe ăla cu gunoaiele, şi pe Sulfina. Iubesc şi averea lui Videanu de parcă ar fi a lor şi n-au nimic împotriva amănuntului că EBA e semianalfabetă. Ce parcă doar ea e? Şi ce dacă Udrea e putred de bogată? A fost deşteaptă şi nu s-a încurcat ca alte fraiere cu toţi coate-goale. Aici o imaginez pe fosta mea colegă oftând ca de o înfrângere personală. Şi ea, la cât de fasonată era, să se cantoneze lângă Gigel al ei! Cine i-a ameţit pe nefericiţii ăştia, altfel oameni simpatici, cu ce eurolăptuci le-a dat pe la nas regimul Băsescu de se lasă, la vârsta lor care nu mai e jună, prostiţi în halul ăsta? Avem o uriaşă datorie externă, iar banii împrumutaţi, sume incredibile, dispar cât ai clipi, fără să lase în spate vreo amprentă pe chipul din ce în ce mai uzat al României. Nu doar nepotul meu Alexandru, născut acum o săptămână, va plăti datoriile făcute de Băsescu-Udrea-Boc, ci şi nepoţii nepoţilor lui.
Ce ne vom face fără drogul etnobotanic al minciunii când acest regim va cădea? Sunt unii, aproximaţi la 8%-11% din alegători, care au devenit dependenţi şi am certitudinea că nu mai pot trăi fără el. Minte deci mai departe, domnule Boc! Minte de pildă că benzina n-a trecut de 5 lei litrul. Colegul meu va fi convins că aşa e chiar şi când va număra banii la pompă. Minte cu avânt revoluţionar! Minte, domnule Băsescu, fiindcă oricum n-ai exerciţiul de a roşi! Minţiţi, duminica şi lunea şi la miezul nopţii şi la miezul veşniciei, fiindcă se vor găsi mereu fraieri care să vă ia în serios. Trăiască ieşirea din criza în care abia am intrat!
