Povestea DVD-ului

O zi intr-o masina imprumutata de la un amic m-a convins de utilitatea suprema a unui accesoriu multimedia: DVD-playerul auto.

Niciodata de cand s-au nascut, copiii n-au scos mai putine sunete pe km parcurs. De fapt, a fost prima calatorie cu ei in care am putut auzi zgomotul motorului si al rotilor.

Drept urmare, am decis ca-mi trebuie si mie asa ceva. Am probat mai intai laptopul, insa era prea mare si nici nu putea fi alimentat la bateria masinii. Era nevoie clar de un player dedicat si un ecran mic, separat, agatat pe tavan sau prins pe tetiera. Asa ca prima oprire a fost intr-un magazin de calculatoare. La magazinul de calculatoare, surpriza: DVD-playerele portabile pe care le aveau erau fara ecran, proiectate de fapt ca MP3 playere cu capabilitati video, asa, sa fie. Ecrane LCD, fireste, nu aveau. Sau in orice caz nu atat de mici.

Urmatoarea oprire a fost la magazinul de electronice. Primul, al doilea, al treilea... Unul avea un DVD-player portabil, dar era facut pentru utilizarea in tren, probabil, intrucat nu avea alimentator de masina. In sfarsit, am gasit locul in care statea ascuns aparatul mult visat: cel in forma unui casetofon de bord, gata sa fie instalat in masina in locul celui vechi. Problema insa si aici: ecranul era chiar pe aparat, iar eu il voiam separat, pentru locurile din spate! Bineinteles, nu se demonta. La fel de bineinteles nu aveau ecrane separate.

In sfarsit, dupa multe cautari, am ajuns la cineva care avea solutia ideala: playerul in portbagaj, ecranul in masina, pe tetiera. Dar si aici filmul s-a rupt dramatic. Pur si simplu solutia era prea scumpa fata de ce oferea. Ecranul, de cinci ori mai mic decat cel de la calculatorul de birou, costa de sapte ori mai mult. Fara sa fie vreo lumina in materie de definitie sau calitate a constructiei. Taxe vamale prea mari sau exploatarea la sange a unei nise in care cumparatorii-s putini, figuranti si nu se uita la bani? Cine poate sti...

Am luat apoi calea Internet-ului. Unde, pe site-ul unei companii taiwaneze, am gasit solutia ideala: ecranul cu player incorporat, gata sa fie instalat oriunde in masina cu ajutorul unui suport simplu. Totul la un pret care reprezenta o sesime din cea mai ieftina varianta din tara.

Era insa prea frumos: intre tarile din care site-ul respectiv nu accepta comenzi (in total vreo 15) era, fireste, si Romania. E de inteles: prea multe tepe date de ai nostri cu card-urile altora! Motiv pentru care copiii raman la card-urile, pardon, cartile lor de povesti si in urmatoarele calatorii. Cu speranta ca vor intelege povestea asta high-tech....