PreSedintele moare cu presa de gat

Traian Basescu preia, cu un aplomb suplimentar, blestemul urii pentru ziaristi

Presedintele Romaniei (era sa scriu presedintele PD si nu cred ca greseam foarte tare) si-a iesit din nou din pepeni infuriat pana peste poate de ziaristii isterici si isterizanti. Breasla jurnalistica, singura care isi permite, in suita dictaturilor relative sau evidente, sa puna mustati Giocondelor politice, degaja impertinenta si strica socoteli in edenul intangibil pentru lumea de rand a fotoliilor inalte. Fizic, furia presedintelui capata concretetea unei vene care se umfla oblic, ca un odgon marinaresc, pe gatul inconjurat neglijent de streangul unei cravate sau scapat liber in zgarda lejera a camasii de campanie. Un prieten, expert in fizionomii si atent la detalii care mie imi scapa, mi-a atras atentia asupra creionului oblic de sub pielea gatlejului prezidential. Cand se umfla rau, in rima, acompaniind urcarea tensiunii, ochii devin metalici, iar rasul, care mimase pana atunci cordialitatea, vireaza in rictus. Presedintele uraste. De cateva ori, nefiind inca sef de stat sau ajungand sef de stat, i-am umflat si eu vena politicianului Basescu. Recapituland la rece insailarile mele gazetaresti constat ca n-am gresit. De curand, in mod surprinzator pentru mine, presedintele mi-a cerut scuze, recunoscand ca a gresit jignindu-ma pe mine si pe cei cu care lucrez. Temperament necontrolabil. L-am iertat. Toti putem gresi. Iata insa ca domnul Basescu fierbe iar, in ciulamaua maniei sale, presa. Ma voi opri doar la amanuntul fatucelor (crainice de televiziune) care citesc coafate stiri tragice despre inundatii. Presedintele nu suporta asa ceva. Il rog pe domnul Basescu sa butoneze, oriunde s-ar duce in lume, televiziunile. Peste tot, e o regula de bun-simt, crainicele de televiziune sunt alese dintre fetele placute ochiului, iar fisa postului le obliga sa se coafeze inainte de a aparea in sticla televizorului. Nici stewardezele nu trebuie sa fie urate. Cand scapa cate o babatie, verisoara cu Muma Padurii, in cursele de pasageri e o insulta pentru ochi si pune in pericol securitatea zborului. Cand sunt prabusiri in golurile de aer fetele sunt obligate sa zambeasca si sa incurajeze. Venite la serviciu, ca si crainicele de televiziune, chiar daca sunt dupa un eveniment personal dramatic (le-a parasit sotul sau amantul, le-a murit un parinte) sunt obligate sa piteasca suferinta sufleteasca. Ce ne-am face daca am umple televiziunile cu fete in broboada (chiar si televiziunile musulmane se chinuie sa renunte la acest reflex habotnic), sleampete, incruntate, ca niste muraturi vorbitoare? Ii reamintesc domnului Basescu - declaratia dansului este de data relativ recenta - ca si-a laudat consiliera Elena Udrea, banuita de lipsa excelentelor intelectuale, pentru meritul de a lumina coridoarele intunecate ale Cotrocenilor prin frumusete. Ma rog, gusturile nu se discuta. Crainicele televiziunilor, repet, sunt obligate prin contractul de munca sa nu apara in micul ecran altfel decat ingrijite. Reporteritele si reporterii de teren, cei care transmit si sunt intotdeauna in zonele fierbinti inaintea politicienilor, poarta casca de razboi in Kosovo sau Afganistan si cizme pescaresti in aluviunile Siretului. Toalele lor nu sunt Versace, iar vantul face vraiste o coafura presupusa. Nu se duc in teren decat rar de tot cu elicopterul, n-au bodyguarzi, mananca un covrig din traista si impart ore si zile in sir cu amaratii. Lefurile lor sunt, vorba lui Gigi Becali, un alt campion al terfelirii presei, de amarasteni paduchiosi. De zdrente. De nimicuri si nulitati. De cersetori imputiti. Am citat cate ceva din ceea ce poate fi reprodus. Restul coboara sub dictionar.

Am trait, ca gazetar batran, furiile lui Ion Iliescu si Emil Constantinescu. Toate pentru stiri sau articole care loveau la tinta. Traian Basescu preia, cu un aplomb suplimentar, blestemul urii pentru ziaristi. I-o simti in ochi, ti-o livreaza explicit in cuvinte. In particular, mi-a povestit un apropiat al locatarului de la Cotroceni, marinarul care a dobandit recent titlul de cel mai stralucit om politic al Romaniei isi baga si isi scoate detalii de anatomie intr-o meserie care, ii garantez, se va tine de obligatia ei caineasca de a spune adevarul. Cu orice pret. Cainii de paza ai democratiei, rasplatiti cu lefuri mici, ciomagiti de paznicii mafiotilor economici si de aparatorii mafiotilor politici, corectati cu maciuca pentru articolele prea indraznete, cotizand amarnic la procentele de morti in zonele de conflict ale planetei (dar ce inseamna 100 de gazetari morti intr-un an, la scara planetara!?) vor ramane pe metereze. Suna avantat, dar asa e.