Primăvara

Într-o dimineaţă, săptămâna trecută, am auzit o melodie populară care îmi place foarte mult. Dintr-odată mi-au răsărit în inimă nişte ghiocei mari, cărnoşi, sănătoşi, parfumaţi. Ghioceii pe care îi văzusem în oraşul Ismail, acum trei primăveri, când am avut prilejul să merg acolo şi să cunosc câţiva români din Ucraina.

Atunci am auzit acelaşi cântec în interpretarea membrilor ansamblului Dor Basarabean, din satul Utkonosovka. Un sat românesc. Când începeau românii să cânte, se zguduiau pereţii căminului cultural. Nişte români frumoşi, care s-au adunat să ducă mai departe folclorul românesc din Basarabia Istorică. Şi câtă bucurie pun în cântecul şi în dansul lor, şi tinerii şi bătrânii, şi copiii. Sunt crescuţi de mici cu drag de ceea ce vine de la străbuni. Să nu uite, să nu piardă.

Ghioceii aceia ca de poveste i-am întâlnit, apoi, în toate satele în care locuiau români. Ce frumoase sunt satele locuite de români. Strălucitoare şi bogate. O bogăţie venită din multă muncă.

Ghioceii aceia nu o să-i uit niciodată pentru că seamănă cu cei din grădina bunicii mele, de care mă minunam în fiecare primăvară.
Să avem toţi o primăvară frumoasă, plină de bucurii şi ghiocei.