Răpusul a inceput să mişte periculos

PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
După ce s-a operat in luminile reflectoarelor tv şi a dat cu mucii-n fasole jignind o intreagă naţiune apăsată de traumele istoriei, preşedintele a organizat o mică ambuscadă in cădiţa unde-şi exersează aptitudinile de comandant de navă. Unealta atăt de folositoare a fost, ca de obicei, Daniel Morar, căruia i-a fost amintit faptul că a uitat să rănească unde-au măncat boierii din Zambaccian.

PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Jurnalul Naţional a anunţat in premieră, săptămăna trecută, că-n PSD musteşte o revoltă la adresa preşedintelui Mircea Geoană şi că varianta propusă de grupul de pucişti ia in calcul o conducere colectivă provizorie a principalei formaţiuni parlamentare de opoziţie. Diverşi inchipuiţi, politicieni sau chibiţi, au zămbit strămb şi ironic, insă peste doar căteva ore rănjetele li s-au transformat in rictusuri de stupoare. Adrian Năstase confirma apăsat, intr-un interviu acordat Rompres, că se lucrează intr-o oarecare semiobscuritate pentru ca, după previzibila mazilire a lui Mircea Geoană, pe termen limitat, pănă la convocarea unui congres, partidul să fie condus de un organism colectiv.


Reacţiile publice ale actorilor politici relativ importanţi au fost de mai multe feluri. Unii pesedişti, dintre aceia care odinioară (intr-o noapte de pomină, intr-un hotel din Otopeni) i-au infipt cuţite-n spate Marelui Arogant, au inceput să se ceară in audienţă la cel pe care aproape nici nu-l mai băgau in seamă. După ştiinţa mea, la uşa fostului premier a fost, zilele trecute, o coadă ca-n zilele lui de glorie. Campionii aşteptării au fost, atăt de previzibil, oameni aflaţi oficial in echipa lui Mircea Geoană, dar care, date fiind criza de durată a PSD şi vizibila ofensivă de imagine a lui Adrian Năstase, s-au găndit că o (nouă) trădare preventivă nu strică niciodată. Alţii, probabil conştienţi că actuala echipă de conducere a PSD e unica structură in care-şi mai pot găsi locul la vărf, au organizat pe picior şedinţe de criză şi, imediat după aceea, au ieşit băţoşi in faţa camerelor de luat vederi. Au minimalizat pănă la negare necesitatea dezbaterii publice pe tema ridicată la plasă de autolustratul fost preşedinte al PSD şi, la pachet, au anunţat ritos că rebelii care s-ar opune adoptării incă nedepusei moţiuni de cenzură vor suporta cele mai drastice sancţiuni posibile. O a treia categorie de social-democraţi, clasicele vietăţi nevertebrate, au luat-o ca rabinul din Buhuşi: şi propunerea lui Năstase e interesantă dacă ajută la creşterea partidului, şi Geoană ocupă funcţia de preşedinte in mod statutar, deci e păcat să te dispensezi de un aşa cadru tănăr şi de nădejde.


Nici duşmanu’ de clasă, oricum mai vigilent decăt somnolenţii de serviciu care incă mai speră să preia guvernarea intr-un an cănd cel mai logic şi mai profitabil electoral e să faci opoziţie, n-a rămas indiferent. In stilu-i caracteristic, după ce s-a operat in luminile reflectoarelor tv şi a dat cu mucii-n fasole jignind (cum doar el ştie s-o facă) o minoritate şi un intreg popor apăsat de traumele istoriei, a organizat o mică ambuscadă in cădiţa unde-şi exersează aptitudinile de comandant de navă. Unealta atăt de folositoare a fost, ca de obicei, Daniel Morar, căruia i-a fost amintit faptul că a uitat să rănească unde-au măncat boierii din Zambaccian. Iar acesta, incă sub imperiul promisiunii că ar putea ajunge premier, a dat rapid drumul, cu eleganţa bordurii, unei noi cereri de urmărire penală pe o temă demult fumată. Mai mult, să-i arate lui Năstase că Băsescu ştie tot ce mişcă-n piaţa politică (inclusiv identitatea celorlalţi complotişti intru renaşterea PSD din propria cenuşă), l-a pus la pachet şi pe Mitrea. Bănuiesc că, dacă nu-şi bagă minţile-n cap, urmează la jgheab căte un dosar penal pentru Iliescu, Oprescu, Ponta şi, in general, pe numele oricui se opune ideii ca Băsescu şi PD să n-aibă contracandidaţi reali in perspectiva viitoarelor scrutinuri.


Habar n-am - şi nici măcar nu e problema mea - dacă fostul prim-ministru mai poate reveni la vărful vieţii politice după o aşa cădere, dacă autopenitenţa lui trebuie să se sfărşească acum, mai tărziu sau niciodată, dacă gravele acuzaţii de corupţie care i-au fost aduse stau in picioare ori dacă taman el e persoana potrivită pentru a scula din morţi fostul partid-stat. Ce pot să constat, insă, fără vreo emoţie că m-aş putea face de răs, este că, indiferent căt incearcă unii să-l pună la colţ şi să-l minimalizeze ca om politic, Adrian Năstase contează al naibii de mult. Şi că unii sunt realmente terifiaţi că, după ce li s-a părut că l-au ţintuit la pămănt, a-nceput să mişte…