Ras fortat

Economia duduie, dar de fapt gafaie. Nu are aer investitional proaspat, ci doar oxigen din tubul emigratiei

Intrebare la Radio Erevan: "Este adevarat ca poate fi rau si atunci cand e bine?". "Da, este adevarat, dar numai in Romania."

Iata ca daca privim spre cresterea economica de basm, dezinflatia de vis si spre vanzarile spectaculoase din magazine, care in urma cu 3-4 ani puteau face cel mult obiectul unei povestiri SF, ne cuprinde bucuria. Numai ca, daca schimbam perspectiva si ne uitam spre cresterea depozitelor atrase de BNR de pe piata, pana la nivelul record de 80.000 de miliarde de lei, ne apuca brusc tristetea. Suma, echivalentul a 2 miliarde de euro, reprezinta o treime din economiile populatiei, sau totalitatea creditului atribuit persoanelor fizice, sau un sfert din totalul creditului acordat de banci. E ca-n basmul lui Petre Ispirescu: "Un ochi plange, un ochi rade". Pana la urma nu ne ramane decat sa ne intrebam, asa, sofistic: Ne bucuram, ne inveselim, dar oare nu radem ca prostii?

Pai, inainte de a vorbi pe cineva de rau, e bine sa vedem de ce radem. De la cine sunt banii care provoaca veselia? De la muncitorii din strainatate, sume care se umfla, se umfla. Familiile truditorilor se bucura. Dar asta nu poate anula faptul ca economia este o stiinta exacta. Una dintre reguli spune ca atunci cand o companie nu e profitabila, da faliment. Muncitorii ale caror salarii se rup de productivitate intra in somaj. Firma in dificultate este preluata apoi de un investitor serios, care pune afacerea pe picioare. Somerii sunt reangajati si li se maresc veniturile. Cand cresterea economica, dezinflatia si majorarea veniturilor se bazeaza pe astfel de repere, nu mai incape nici o umbra de tristete. Banca Nationala nu mai are motiv sa opreasca sumele uriase sa patrunda in economia reala, fiindca veniturile din interiorul tarii cresc in paralel cu productivitatea - iata regula de baza.

Deci, la noi, in Romania, veselia este direct proportionala doar cu numarul romanilor plecati la munca in strainatate. Au vazut cei mai harnici dintre romani ca investitorii seriosi n-au venit aici, s-au dus ei dupa investitori. Pentru ca altii sa-si poata continua in tara mersul la serviciu, acolo unde intreprinderile sunt de mult falite. In fine, mai exista si o a treia categorie de romani, cei care platesc impozite si contributii mari pentru a compensa ceea ce nu se incaseaza de la primele doua categorii. Dar pana la urma rezultatul conteaza, nu?! Tara e in echilibru. Economia duduie. E ceva rau in asta?

Economia duduie, dar e prea putin diferita. Banii care tot intra nu reusesc sa schimbe si structura, nu cresc competitivitatea, cum ar face investitiile strainilor. Ei maresc nivelul de trai a din ce in ce mai multe familii, numai ca respectivele familii, cand se duc la super- sau hipermarket prefera produse din import, in locul marfurilor scumpe si proaste made in Romania. Asadar, banii intra, banii ies, problemele raman. Banca centrala analizeaza "bonitatea" economiei si constata ca structura e prea putin schimbata, ceea ce face ca organismului economic sa nu-i poata fi alocata o cantitate semnificativa de resurse in plus, fiindca tara s-ar imbolnavi din nou de inflatie.

Una peste alta, in Romania e rau si atunci cand e bine, pentru ca in locul schemei clasice (faliment - somaj - imbunatatirea structurii economice - reabsorbtia fortei de munca - cresterea veniturilor) se recurge la scenarii alternative. Asta face ca banii, in loc sa "irige" mai intai productia, ca sa creasca pe aceasta baza puterea de cumparare, umfla direct veniturile, asa cum fac subventiile explicite sau implicite la companiile din tara care ar fi trebuit de mult inchise. La sfarsit se vede ca nu e nici o diferenta intre seceta si inundatie, fiindca conducta de bani e la fel de ingusta.

Intr-adevar, se poate sa se obtina si "neortodox" un somaj redus ori un nivel de trai crescut. Dupa cum si inflatia poate scadea, alternativ, cu ajutorul parghiilor monetar-fiscale. Dar in lipsa unor informatii corecte despre starea economiei, lipseste exact ceea ce cere UE - piata: pretul isi pierde rolul detinut in procesul de alocare a resurselor financiare, de munca, de materii prime ori de energie.

Cand nu ne bazam pe ceva durabil, in orice moment putem fi adusi din nou la zero de o seceta, de o inundatie, de un soc extern mai amplu. Fiindca in loc de un program fizioterapeutic s-au aplicat numai niste pomezi anti-inflatie. Iar noi ne dorim, nu-i asa, sa radem cu toata fata, nu doar cu jumatate. Atunci cand cei plecati sa munceasca departe se vor intoarce, inseamna ca inaintea lor au venit investitori multumiti de trecerea de la scenarii alternative la reguli "ca la carte". Si abia atunci ne va veni si inima la loc.