Regula locului gol

Unii iti cer lucruri pe care nu vrei sa le faci si totusi le faci. Desi ar trebui sa fie mai usor sa refuzi, decat sa ceri.

Unii merg atat de departe cu obraznicia, incat iti cer lucruri la care tu nici nu te gandesti ca le-ai putea cere cuiva. Si le faci si pe astea. E principiul vaselor comunicante din fizica aplicat la suflete. In orice suflet e un loc gol care asteapta sa fie umplut. In multi oameni, obraznicia sta sa dea afara tot timpul. Simt locul gol din ceilalti. Il ocupa neinvitati, ca la o chemare numai de ei auzita. Cand ma revolt si le spun obraznicilor ca nu mai vreau sa-i servesc neconditionat, cum s-a intamplat de curand cu un ins, care ma piseaza cu tot felul de servicii publicitare, ma simt vinovat multa vreme. Ca atunci cand jignesti pe cineva. Probabil ca si insul a trait sentimentul ca i s-a incalcat un drept. Cum sa zici de o suta de ori "Da" si, deodata, desi n-a aparut un motiv in plus, ca sa i te impotrivesti, sa spui "Nu"? Omul a vrut explicatii. Faptul ca ma saturasem de vesnica lui cersetorie nu i se parea suficient pentru brusca mea incontrare. A fost chiar dispus sa ma ajute sa depasesc criza: "Nu se poate - zise el - , ai tu altceva in tine si ti-e jena sa-mi spui. Ce naiba, doar suntem prieteni, trebuie sa existe o cauza. Nu te sfii, zi-mi-o, vreau sa te ajut. Si poti fii sigur ca n-o sa-ti port pica, chiar daca mi-ai trantit telefonul. Pentru mine, prietenia e sfanta". Pe loc mi-am amintit anecdota cu soldatii si fasolea. Luni, soldatilor le-a placut fasolea. Marti, soldatilor le-a placut fasolea. Miercuri, joi si vineri, soldatilor le-a placut fasolea, iar sambata, cine sa-i inteleaga pe soldati?!!,nu le-a mai placut fasolea.

Insul despre care vorbesc a tinut-o cu dreptul sau de a primi o alta explicatie, decat aceea ca mi se facuse lehamite de amicitia lui, saptamani de-a randul. Principiul vaselor comunicante isi pierduse ratiunea. Omului ii fugea pamantul de sub picioare. Refuzul meu il prevenea ca mai putea sa urmeze si altele, tot atat de irationale, contra legilor mecanicii sufletesti. Isi cladise intreaga viata pe presiunea psihica. Regula locului gol o credea definitiva. Ca si gravitatia, ca si atractia universala. Numai locul gol poate fi umplut. Cum sa aiba constiinta si sa se rascoale vidul? Un cunoscut comun caruia i s-a destainuit, cautand la acesta o lamurire, mi-a spus ca era sincer ingrijorat de starea sanatatii mele. Socotea c-o luasem razna, ca trebuia neaparat sa ma duca, fara sa-mi dau seama ce ma asteapta, la un psihiatru. Si totul, doar pentru ca-mi exprimasem, la a nu stiu cata obraznicie a sa, un refuz, pe care orice om normal cu un loc in suflet gata oricand sa si-l umple cu prietenie, ar fi trebuit sa-l formuleze net inca de la prima obraznicie.