Pe la redactiile in care am fost implicat in ultimii saptespre-zece ani m-am pomenit, din cand in cand, cu cate un plic plinut ca un caras continand zece-cincisprezece pagini scrise ordonat, cum ii sta bine unui ins constiincios, despre cum au pus mana strainii pe bogatiile noastre din mosi-stramosi cu compli-citatea clicii de politicieni tradatori.
N-am fost in nici o clipa bursier Söros. In consecinta, in toti acesti saptesprezece ani nu m-am numarat printre internationalistii de serviciu, cei care au cultivat, in inconstienta si prostia lor, plecaciunea la noua Inalta Poarta, ca ipostaza indispensabila pentru a primi tichetul de modern, de european. In atacurile indreptate impotriva mea, femeile cu barba si barbatii spani m-au acuzat de nationalism-comunism pentru pledoariile mele in favoarea unei pozitii de demnitate fata de restul lumii, considerand ca umilinta de tip fanariot e la fel de nociva pentru un popor ca si semetia de tip neaosist. Si, cu toate acestea, afacerea declansata in aceste zile sub titlul bombastic de Spionaj-Tradare imi zgarie urechile. Prin exagerarea diversionista a ceea ce Radu Berceanu numea "un caz clasic de hotie", opinia publica e manata treptat-treptat spre convingeri care nu difera prea mult de cele exprimate in scrisorile despre vinderea tarii pe nimic. Pornind de la o ancheta penala, evident directionata politic, bazata pe notele informative ale SRI, jurnalisti si politicieni identifica prezenta investitorilor straini in Romania cu o afacere banditeasca. Daca ar fi sa credem Rechizitoriului, dar mai ales informatiilor transmise in direct de fatucele devenite culegatoare din surse, toate marile companii straine din domeniul energetic, dar si din alte domenii au venit in Romania pentru a cumpara pe nimic avutia nationala. Sub acest semn, ele au montat, printre altele, o retea de spionaj economic. Si unde e spionaj, e si tradare. Astfel ca din piesa nu puteau lipsi demnitarii autohtoni, care, racolati de agenturile straine, au vandut tara pe nimic. Evident, din noua telenovela penalo-politica lipsesc raspunsurile la intrebari elementare nascute automat din termeni precum tradare si spionaj: Ce-au primit in schimb de la spioni tradatorii pentru secretele de stat? Ca doar n-or fi facut munca voluntara pe ogorul tradarii! Pentru ce organizatie de spionaj lucrau spionii pe care SRI-ul lui Radu Timofte n-a reusit sa-i prinda in flagrant delict? Pentru regizorii diversiunii astfel de chestiuni sunt lipsite de importanta. Mai ales ca nimeni din presa noastra zisa si independenta nu pune intrebarile elementare. Si cum in Romania presei si a politicii, nuanta e ultimul lucru, n-a fost prea greu sa se ajunga la doua concluzii ce l-ar face sa tresara de mandrie pe Nicolae Ceausescu in mormantul de care nici acum nu suntem siguri:Privatizare = jefuirea tarii
Citește pe Antena3.ro