Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Liberalii dau semne că sunt tot mai desprinşi de agenda reală şi aşteptările imediate ale românilor, reluând o temă subţire, expirată, prezentând-o drept soluţie pentru alegerile din 2014 şi după. Intrarea primarului Klaus Iohannis în rândurile liberalilor, propulsat direct în grupa decizională, îmi confirmă subţirimea politică a preşedintelui PNL Crin Antonescu. După ce a “salvat” onoarea liberalismului cu Gigi Becali, viitorul “prin noi înşine” vine de la un ong-ist de profesie, forumist-democratul german Klaus Iohannis, un ostatic al guvernărilor Năstase, Tăriceanu, Boc, cărora a decontat fără remuşcări tot ce a fost nevoie pentru a rămâne “meseriaşul neamţ” de la Sibiu.
Înainte de a părăsi oraşul în care m-am născut şi a-mi lua lumea în cap, am lansat volumul “Iluzia democraţiei”, în care am arătat, cu probe de instanţă, nivelul demnităţii şi respectul pe care primarul de Sibiu îl are de acordat alegătorilor, fie ei din Sibiu sau de aiurea. Mitul Iohannis a fost construit şi menţinut exclusiv prin decontări, nicidecum prin exerciţii democratice sau performanţe administrative. În mod firesc, dacă cineva are de gând să compare Sibiul cu Târgu Jiu sau Slobozia, şi nu a ajuns la Braşov, Bacău sau Cluj Napoca, poate avea o scuză, pentru că eronat vorbeşte despre oraşul de pe Cibin ca despre o minune administrativă. Dar, dacă priveşti lucrurile în matca secolului XXI, în care nimeni nu a cerut şi nu cere socoteală pentru modul în care s-au cheltuit zeci de milioane de euro (luaţi ca exemplu proiectul intitulat “Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007”) lucrurile se schimbă. Nimeni nu a făcut ordine la Sibiu sub mandatele Iohannis, pentru că prefecţii de Sibiu, fie PSD, PNL, PD sau PDL, miniştrii sau reprezentanţii Curţii de Conturi au fost legaţi de mâini şi la ochi cu ordin guvernamental sau prezidenţial. Astfel au fost plătite liniştea şi succesul unui primar ajuns din nou soluţie pentru viitorul României, un primar care şi-a cumpărat linişte şi imagine, aşa cum au făcut toţi cei care s-au perindat în funcţii publice, numai că cel de la Sibiu a avut protecţie din toate direcţiile.
Despre onoarea şi demnitatea primarului Iohannis, pe care sibienii ştiu cât de mult l-am apreciat şi încondeiat în zeci de articole şi anchete de presă, multe publicate şi de Jurnalul Naţional, se pot spune puţine. Când a fost bine, a fost cu Adrian Năstase. Apoi, peste câteva luni, a fost cu Stolojan şi Traian Băsescu. Apoi, pentru că nu este singurul care se suceşte, a fost împotriva lui Băsescu şi a devenit premierul din umbră al social-democraţilor. Ca un făcut, când era mai mare nevoie de imaginea lui, între turul unu şi doi al alegerilor prezidenţiale din 2009, a dispărut din România pentru a ajunge la Paris la o conferinţă UNESCO pe care nici până azi nu a reuşit să o justifice şi la care a mers singur-singurel cu maşina, în vreme ce fraierii din presa locală îl aşteptau la aeroport pentru declaraţii.
Revenind la resuscitarea ostaticului Klaus Iohannis, explicaţia pentru care acesta a trecut cu arme şi bagaje în PNL este una de conjunctură, de contrapondere la presiunile venite din partea noului preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu, Ioan Cindrea (PSD). Dacă în vara anului 2008, primarul de Mediaş, Daniel Thellmann, era exclus din Forumul Democrat al Germanilor pentru că intra în PDL, regula de acum nu se aplică a toate-decidentului Iohannis. Supărarea lui Iohannis a fost atât de mare încât, peste un an, atunci când Thellmann s-a prăpădit, nu s-a deranjat să îşi conducă pe ultimul drum un fost coleg şi prieten.
Soluţia imorală la care apelează PNL, Klaus Iohannis, trebuie să explice, înainte de a avea pretenţii la funcţii publice în statul român, cum a ajuns în posesia a cinci imobile din zona centrală a Sibiului. Pentru că, dacă în orăşelul mitizat, problemele s-au acoperit prin supărarea presei, cu presa centrală este puţin mai dificil. Şi ar mai trebui să explice cum demonstrează că este capabil să conducă o ţară, câtă vreme din funcţia de primar al unui oraş nu a fost în stare să ţină vreme de mai bine opt ani de zile nici măcar un minut de audienţe. Pentru că aici, la întâlnirea cu publicul, seamănă leit cu preşedintele PNL la întâlnirea cu scaunul de parlamentar. Cei doi mai seamănă leit şi la caracter. Ambii sunt suficient de scârboşi, infatuaţi şi iresponsabili, atât în relaţia cu presa, cât şi cu colegii şi electoratul, încât să creadă că fără ei lumea nu se poate. Cât despre cuvântul dat ... este o poveste în care nu are rost să intru, pentru că interimarul Antonescu şi primarul Iohannis au făcut suficiente demonstraţii că nu sunt deloc mai responsabili decât preşedintele Traian Băsescu.
Oricum priveşti pasul făcut de PNL, oportunismul şi gesturile disperate sunt singurele explicaţii pentru care unei filiale liberale care nu l-a înghiţit pe Iohannis îi este băgată pe gât, din nou, o soluţie de la centru. Una care nu ţine deloc cont de rezultatele electorale şi opţiunile sibienilor, care niciodată nu au ţinut cont de mesajele politice ale primarului Iohannis, fie că a fost vorba de alegerile din 2004, 2008, 2009 sau 2012. Şi atunci, ce încearcă PNL şi Crin Antonescu să facă, dincolo de un exerciţiu pripit de imagine? Sper măcar acum să văd preluate şi reluate dosarele imobiliare ale primarului de Sibiu, în care familii şi-au pierdut liniştea, demnitatea, dreptul la viaţă tihnită, în care Biserica Evanghelică a fost şi este părtaşă, ca parte de protecţie negociabilă pentru falsul mit de la Sibiu.
Citește pe Antena3.ro
