Sa potrivim ceasul monetar

E greu sa speram ca vom avea prea curand prosperitate intr-o tara ca a noastra, in care salariul mediu pe economie e de peste 10 ori sub media Uniunii Europene. In timp ce preturile de consum se apropie de cele din tarile dezvoltate.

Ce avem de facut? Intai si intai, sa invatam sa facem bani. Desigur, bani sanatosi.

Multa vreme am avut o convingere: "Daca merg constructiile, merge economia". Sau: "Unde miroase a ciment, miroase si a crestere economica". Butade numai partial adevarate, astazi.

Intr-o lume in care o buna parte a economiei este "invizibila" - Si nu am in vedere "economia subterana", "paralela" sau "necontabilizata", ci imensa increngatura de circuite financiare, in care se faureste un volum important din totalul produsului mondial brut - , un nou criteriu a devenit dominant: "Daca circulatia banilor e sanatoasa, inseamna ca economia merge bine".

Lumea intreaga e acum cu ochii pe bani. Pretutindeni, in turnul pietei, un nou ceas da ora exacta: cel monetar. Adevar ce ne obliga sa nuantam. Daca romanii stiu ori nu sa faca bani este fara indoiala un fapt relevant. Mai urmeaza insa o intrebare: ce fel de bani? Fiindca important este sa facem bani sanatosi, care sa se miste intr-un circuit sanatos.

Multa vreme, leul nostru a fost grav bolnav de inflatie. Din 2000, insa, inflatia s-a transformat in dezinflatie. Dar moneda n-a scapat inca de dureri de cap. Chiar si acum, in 2005, cand masuram inflatia anuala cu o singura cifra, preturile se misca in dezordine, salturile fiind uneori nefiresti de mari. Cum s-a intamplat la trecerea peste pragul dintre iarna si primavara sau dintre primavara si vara, cand inflatia a sarit peste asteptari. Dovada ca fluctuatiile sezoniere perturba inca banii si marfurile.

Ideea de a-i da in cap inflatiei e votata in unanimitate. In surdina, insa, mai rabufnesc voci, dintre cele importante, ce-si exprima teama ca nu va fi oprita inflatia fara "sa i se dea drumul" somajului. Asta pentru ca Vestul, in anii ’70, s-a aflat in fata unei alternative: ori inflatie, ori somaj. Au trecut insa anii si judecata s-a schimbat. Viata a aratat ca o reducere a inflatiei nu are ca urmare cresterea somajului dupa catva timp; dimpotriva, lupta impotriva inflatiei pe termen mediu constituie cea mai sigura garantie a mentinerii locurilor de munca. Desigur, daca sunt indeplinite cateva conditii: 1) convertibilitatea monedei nationale; 2) o balanta de plati cel putin in echilibru; 3) armonizarea ratei salariilor si a ratei productivitatii muncii.

A gandi, in 2005, ca n-ar fi rau sa mai dam drumul la deficite, cu riscul inflatiei, ca sa nu creasca somajul, inseamna a reinvia o idee ce a murit acum doua decenii. Mai mult: daca vor fi alimentate deficitele si vom continua sa rupem rata salariilor de rata productivitatii, nu ne vom putea elibera de pozitia actuala, dezavantajoasa indeosebi sub aspectul competitivitatii, fara o ajustare a ratei somajului.

E drept ca un pic de inflatie - intr-o economie sanatoasa - are efectul unui pahar cu vin bun baut dupa masa: actioneaza ca intaritor. Din acest motiv, tarile dezvoltate cocheteaza chiar cu "putina inflatie". Profitul nu e scos insa din preturi mai mari, ca la noi, ci din costuri mai mici.