Sociologia gunoiului

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Măsura exactă a scăderii nivelului de trai e la groapa de gunoi. Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, a crescut semnificativ producţia de coji de cartofi. Nu e nepotrivit să vorbim despre producţie şi despre sociologi ai gunouiului, în orânduirea de consum.

Efectele crizei se văd mai bine la pubelă decât în rafturile magazinelor. Un chinez, director al unei industrii de biogaz, mergea şi mai departe, într-un film dat la National Geographic, şi făcea analiza nivelului de trai în laboratorul unde se studia structura chimică a fecalelor, dintr-o regiune aflată în recesiune economică.

Starostele salubrităţii din Bucureşti, onorabilul Silviu Prigoană, e un observator avizat al modificărilor pe piaţa gunoiului. La noi, e exagerat să vorbim despre o piaţă a gunoiului urban, dar în ţările unde aproape totul se reciclează formula e în uz cu tot temeiul. Silviu Prigoană constată că nu demult plecau spre groapa de gunoi zilnic zece camioane cu mobilier declasat şi cu obiecte mari. Acum, “producţia” de lucruri lepădate, dar care la o adică ar mai fi putut fi folosite o vreme, a scăzut drastic: un camion pe săptămână. Faptul are consecinţe şi în nivelul de trai al angajaţilor salubrităţii, care recuperează mai puţine reciclabile. Ce să recuperezi din cojile de cartofi?

Spre deosebire de guvernanţii din ţările cu economii de consum productive şi-n materie de gunoi, ai noştri consideră problemele gunoiului cu multă suficienţă. Dacă mergi cu trenul spre Iaşi, bunăoară, eşti şocat de imaginea câmpurilor cotropite de sticle şi pungi de plastic. Vântul împrăştie de la gropile de gunoi comunale ambalajele uşoare şi modifică nu numai peisajul, ci şi compoziţia solului. Înainte de război, satele noastre nu aveau gropi de gunoi, pentru că gunoiul de grajd conta ca îngrăşământ şi ţăranul nu prea avea ce arunca. Acum, ţăranul şi fermierul produc acelaşi fel de gunoi ca şi orăşeanul, dar gospodarii satelor ori nu realizează schimbarea, ori sunt mărginiţi şi indolenţi. România e azi o ţară agricolă murdară. M-aş mira să existe la Ministerul Mediului şi la cel al Agriculturii o preocupare reală pentru salubrizarea câmpurilor. Dacă ar fi, s-ar vedea şi în fapt, nu numai în hârtiile cu succese politice.

Nu pot să nu incriminez aici ieşirea unui fost premier – Victor Ciorbea – care, într-o dezbatere de televiziune, şi-a ieşit peste poate din fire şi i-a zis lui Silviu Prigoană că el, primul-ministru de ieri, refuză să stea de vorbă cu un gunoier. Ce ruşine! Câtă micime sufletească şi cât dispreţ la un fost şef de Guvern! A jignit nu o persoană, ci o muncă de căpătâi în civilizaţia oraşului. De aceea Bucureştiul rămâne un oraş prăfos şi noroios, fiindcă primarii Capitalei şi premierii ţării nu pomenesc în nici unul dintre programele lor de starea gunoiului.