Mic si rau. In istoria romanilor, e un model cunoscut: televizorul Sport, automobilul Lastun, rachiul la cutie de carton (ala de se bea cu paiul) si politicianul Gigi Becali. Sunt toate ambalaje mici pentru promisiuni mari: fericire instant (in cazul spirtoaselor) sau salvarea tarii in maximum sapte zile (in cazul patologic al lui G.B.).
Pana atunci, "Ce, adica vrei sa zici ca sunt prost?". Pare sa fi a devenit parola cu care orice mitocan spera acum sa intre direct pe sticla si-n lumea buna a Bucurestiului. O data cu ea, defectele de caracter si educatie se transforma ca prin minune in asset-uri personale. Omul e cineva nu pentru ca stie, a invatat, e capabil sa faca sau sa viseze. Nu, in lumea pe care ne-o propune Becali, omul e cineva pentru ca e in stare sa semene cu mai multe animale dintr-o data. Nu toate domesticite si utile umanitatii.
Totusi, sa nu uitam ca vorbim despre un distins reprezentant al comunitatii de business. Becali pare sa aiba bani, iar unii dintre romani par sa respecte chestia asta fara sa puna intrebari stupide, nu asa cum face de vreo cateva saptamani Parchetul. Business-ul lui a constat in a cumpara ieftin si a vinde scump, de obicei teren. Asta, oficial. Tot oficial, familia mai comercializeaza si fotbalisti. Un alt business minunat, in care taxele sunt o adiere de vant pe deasupra capului, din viteza decapotabilei. N-ai sa auzi niciodata in publicatiile de specialitate de rezultatele pe ultimul semestru ale companiei Becali SRL, sau cum s-o fi numind ea. Omul e un latifundiar de moda veche: nu da socoteala nimanui. Si nu se lauda decat cu fisicurile de bancnote, nu cu EBIT DA.
Dincolo de toate, nu omul e de temut, ci audienta lui. Milioanele de mici Becali, care se viseaza in locul lui, nu al lui Balaceanu-Stolnici. Pentru ei, capitala Romaniei s-a mutat deja in Pipera. romania cu r mic, sa nu para mai mare ca Gigi.