Spre un nou război mondial încă nedefinit? (II)

Pentru a-şi putea face de cap, Mihail Saakaşvili, definit prin şiretenie asiatică, s-a transformat într-o marionetă a Americii.

"Un nou capitol de istorie internaţională se deschide, dar paginile sale sînt încă albe” ("Courrier international”)

Dictator în stilul asiatic al fostelor republici de la poalele Maicii Rusii, Mihail Saakaşvili a ajuns preşedinte în urma a ceea ce s-a numit Revoluţia portocalie de la Tbilisi. Zicem de la Tbilisi deoarece lovituri de stat pitite sub drapelul Revoluţiei s-au petrecut şi la Bucureşti şi la Kiev. Ca şi la Kiev şi, într-o oarecare măsură, ca şi la Bucureşti, la Tbilisi, rezultatul scrutinului parlamentar din 2003 a fost răsturnat printr-o diversiune meşterită de americani, prin intermediul ONG-urilor şi al presei. Rămîne interesant astfel că, în cazul republicilor bananiere din Est, americanii n-au mai apelat la militari, ca în America Latină, ci la activiştii aşa-zisei societăţi civile, stipendiaţi prin diferite formule. Scenariul e ştiut deja după cele întîmplate la Kiev şi Bucureşti. Liderul Opoziţiei, învins în alegerile parlamentare, contestă rezultatul, invocînd fraude majore. Occidentul, în frunte cu SUA, îi cîntă în strună, declarînd că alegerile nu au întrunit standardele democratice. Activiştii societăţii civile scot o mînă de oameni în stradă. Acţiunea e sprijinită decisiv de artileria mediatică a Occidentului. Criza adîncindu-se, cîştigătorul, trădat de Servicii, renunţă. Liderul Opoziţiei se instalează pe această cale – a loviturii de stat – în fotoliul prezidenţial. După diversiune, Mihail Saakaşvili a convocat alegeri. Cîştigate la un scor menit să-l facă invidios şi pe Saddam Hussein.

Conflictul din Caucaz a adus pe micile ecrane de la noi publicişti care s-au întrecut în a-l binecuvînta pe Mihail Saakaşvili cu alintări de democrat.

Nici vorbă de aşa ceva. Analiştii occidentali, mult mai independenţi decît limbuţii noştri, au evidenţiat natura dictatorială a regimului Saakaşvili. Liderul georgian nu s-a dat în lături din a lichida presa independentă şi a se reconfirma prin alegeri trucate. O dovadă zdrobitoare a faptului că între democraţie şi regimul Saakaşvili se întinde o prăpastie ne-o dă un fapt trecut cu vederea în timpul crizei. Era de presupus, în condiţiile unei autentice democraţii, că Georgia are Guvern, Parlament, Opoziţie. Şi că, într-o astfel de împrejurare, ar trebui să se audă şi vocile acestor instituţii.

S-a auzit şi o altă voce decît cea a lui Saakaşvili, care s-a rostit tot timpul în engleză?! Mult mai grav, Mihail Saakaşvili şi-a asumat, cu de la sine putere, o politică naţionalistă de un extremism ieşit din comun. Într-unul din cele mai corecte comentarii dedicate crizei, Dan Alexe a reliefat recent în România liberă aspecte mai puţin cunoscute publicului de la noi ale acestui naţionalism cu iz de mesianism tip Georgia Mare. Aşa cum arată autorul, Georgia e o ţară multietnică, trasată astfel de georgianul Stalin. Cei din Osetia de Sud n-au nici o legătură cu georgienii. Locuitorii Ahaziei sînt musulmani. Occidentul a trecut cu vederea absenţa oricărei preocupări a lui Mihail Saakaşvili de a duce o politică de respectare a drepturilor celor două minorităţi. Practicînd celebrul dublu standard, Occidentul i-a permis lui Saakaşvili ceea ce i-a refuzat lui Miloşevici. Sau, ca să dăm un exemplu familiar românilor, în timp ce ne-a pisat pe noi cu necesitatea respectării stricte a drepturilor minorităţii maghiare, lui Saakaşvili i-a permis să calce în picioare drepturile minorităţilor abhaze şi osete. Pentru a-şi putea face de cap, Mihail Saakaşvili, definit prin şiretenie asiatică, s-a transformat într-o marionetă a Americii. Asemenea altor mărunţi dictatori din Lumea a treia, el a priceput că declaraţiile americane despre standardele democratice sînt o simplă armă în războiul de stăpînire a planetei. Dacă devii valetul Americii, ţi se trece cu vederea ceea ce altor lideri nu li se iartă: naţionalismul agresiv, autoritarismul, pluralismul de faţadă. Între preşedintele georgian şi Casa Albă s-a încheiat un tîrg. Potrivit acestuia, Mihail Saakaşvili urma să devină un instrument în campania dusă de SUA pentru încercuirea Rusiei. În schimbul slujirii necondiţionate a politicii americane, preşedintele georgian a devenit răzgîiatul Casei Albe. George W. Bush, cel care a dat Americii o evidentă notă de imperialism agresiv, l-a primit cu onoruri, l-a dezmierdat cu trucurile hollywoodiene tipice preşedinţilor americani, s-a bătut să vîre Georgia în NATO, i-a pus la dispoziţie instructori americani pentru armată, l-a înarmat pînă în dinţi.
Va urma