Din perspectiva economica, anul 2011 are un caracter cu totul special. Evenimentul cardinal legat de acest an, iesirea din recesiune, ar putea completa suita unor momente importante din lantul de 21 de ani de dupa decembrie ’89. Din perspectiva istorica insa, nu avem nici un motiv pentru a-l singulariza in vederea unei analize rupte din context. Ce fel de context? E limpede: iesim din recesiune, dar nu iesim din criza.
Adevarul este ca, in 2011, economia a resimtit o usoara inviorare, ce a urmat oboselii induse de un urcus neincetat timp de opt ani. Fara indoiala, n-a fost deloc usor sa fie realizata, timp de opt ani fara intrerupere, o combinatie de crestere economica cu dezinflatie intr-o economie ca a noastra, caracterizata prin dificultati numeroase si mari. Retetele altora nu ne-au ajutat in nici un fel. Tiparele lor nu ni s-au potrivit. Orice fel de incercare de a aplica sabloane s-a lovit, in cazul tarii noastre, de o sumedenie de particularitati greu de definit. Si cu atat mai greu de stapanit. Asa ca, atunci cand ne-a lovit criza, au intervenit repede dezechilibre puternice.
Asadar, avem sanse ca in 2011 sa scapam de recesiune. Ce va fi mai departe? Fara indoiala ca anul 2011 este la fel de greu. Se cere insa sa fie altfel abordat. Noi ne-am obisnuit sa masuram miscarile din economie privind mereu inapoi. De fapt, privind in jos, unde este imposibil sa nu gasim cateva cifre vechi ceva mai pricajite, peste care sa le asternem pe cele noi, scotand astfel un avantaj comparativ. Concluzia? Urcam! Dar nu am obtinut astfel niciodata vreun avantaj real. Sa intelegem ca, de aici inainte, s-ar cuveni sa renuntam la comparatiile cu trecutul? Nicidecum. Pentru ca este important sa cunoastem starea noastra actuala in raport cu realitatea care a devenit istorie. Dar este si mai important sa ne comparam cu viitorul. Si cu adevarurile lumii de dupa criza.
Comparatia cu lumea ne aduce cu picioarele pe pamant. Vedem mai bine cum alearga planeta, cum se misca indicatorii ce exprima forta economica a tarilor dezvoltate. Rata inflatiei, PIB-ul si deficitul bugetar avand in acest sens o mare insemnatate. Fiindca ne arata miscarea preturilor si puterea economica in comparatie cu dinamica veniturilor. Ne arata marirea sau decaderea banilor, puterea lor de cumparare. La noi, in tarile vecine, in tarile dezvoltate. Ajutandu-ne sa intelegem unde suntem si unde trebuie sa ajungem. Si, mai cu seama, sa intelegem ce se intampla acum in aceasta lume, de ce sunt turbulente pe pietele financiare, de ce bancile nu dau inca credite, de ce inflatia se agita in Uniunea Europeana, in America si in Asia. Fara o analiza atenta a tabloului global nu vom putea obtine o imagine clara a realitatilor noastre.
Crizele lumii vin si trec, dar bolile noastre cronice – intre care oferta restransa de bunuri si servicii performante produse de economia romaneasca, productivitatea scazuta si eficienta modesta – raman. Iar criza globala le agraveaza.
Dar cine ne-ar putea scapa de aceste boli cronice? Cine ar putea face economia noastra sa lucreze eficient, sa-si reduca substantial costurile, sa-si rationalizeze forta de munca si sa-si intensifice performantele? Numai concurenta si-ar putea asuma un astfel de rol. Cat timp insa somnul concurentei mai intretine lenea economiei, marele judecator va fi inflatia.