Starea naţiunii la ieşirea din recesiune.

Din perspectiva economica, anul 2011 are un caracter cu totul special. Evenimentul cardinal legat de acest an, iesirea din recesiune, ar putea completa suita unor momente importante din lantul de 21 de ani de dupa decembrie ’89. Din perspectiva istorica insa, nu avem nici un motiv pentru a-l singulariza in vederea unei analize rupte din context. Ce fel de context? E limpede: iesim din recesiune, dar nu iesim din criza.

Adevarul este ca, in 2011, economia a resimtit o usoara inviorare, ce a urmat oboselii induse de un urcus ne­incetat timp de opt ani. Fara in­doia­la, n-a fost deloc usor sa fie reali­za­ta, timp de opt ani fara intrerupere, o combinatie de crestere economica cu dezinflatie intr-o economie ca a noastra, caracterizata prin dificultati nu­meroase si mari. Retetele altora nu ne-au ajutat in nici un fel. Tipa­rele lor nu ni s-au potrivit. Orice fel de incercare de a aplica sabloane s-a lovit, in cazul tarii noastre, de o su­me­denie de particularitati greu de de­finit. Si cu atat mai greu de stapanit. Asa ca, atunci cand ne-a lovit criza, au intervenit repede dezechilibre pu­ter­nice.

Asadar, avem sanse ca in 2011 sa sca­pam de recesiune. Ce va fi mai de­parte? Fara indoiala ca anul 2011 es­te la fel de greu. Se cere insa sa fie alt­fel abordat. Noi ne-am obisnuit sa ma­suram miscarile din economie pri­vind mereu inapoi. De fapt, privind in jos, unde este imposibil sa nu gasim ca­teva cifre vechi ceva mai pricajite, peste care sa le asternem pe cele noi, sco­tand astfel un avantaj comparativ. Concluzia? Urcam! Dar nu am ob­ti­nut astfel niciodata vreun avantaj real. Sa intelegem ca, de aici inainte, s-ar cuveni sa renuntam la com­pa­ratiile cu trecutul? Nicidecum. Pentru ca este important sa cunoastem starea noastra actuala in raport cu realitatea care a devenit istorie. Dar este si mai important sa ne comparam cu vii­torul. Si cu adevarurile lumii de du­pa criza.

Comparatia cu lumea ne aduce cu picioarele pe pamant. Vedem mai bine cum alearga planeta, cum se misca indicatorii ce exprima forta economica a tarilor dezvoltate. Rata in­flatiei, PIB-ul si deficitul bugetar avand in acest sens o mare in­sem­natate. Fiindca ne arata miscarea pre­tu­rilor si puterea economica in comparatie cu dinamica veniturilor. Ne arata marirea sau decaderea banilor, puterea lor de cumparare. La noi, in tarile vecine, in tarile dezvoltate. Ajutandu-ne sa intelegem unde suntem si unde trebuie sa ajungem. Si, mai cu seama, sa intelegem ce se intampla acum in aceasta lume, de ce sunt turbulente pe pietele financiare, de ce bancile nu dau inca credite, de ce inflatia se agita in Uniunea Eu­ropeana, in America si in Asia. Fara o analiza atenta a tabloului global nu vom putea obtine o imagine clara a realitatilor noastre.

Crizele lumii vin si trec, dar bolile noastre cronice – intre care oferta res­tran­sa de bunuri si servicii performante produse de economia ro­ma­neas­ca, productivitatea scazuta si eficienta modesta – raman. Iar criza glo­bala le agraveaza.

Dar cine ne-ar putea scapa de aceste boli cronice? Cine ar putea fa­ce economia noastra sa lucreze eficient, sa-si reduca substantial costu­rile, sa-si rationalizeze forta de mun­ca si sa-si intensifice per­for­mantele? Numai concurenta si-ar putea asuma un astfel de rol. Cat timp insa somnul con­curentei mai intretine lenea economiei, marele judecator va fi inflatia.