Summitul de la Cardiff, o rascruce pentru NATO

Daca anul trecut pe vreama asta s-ar fi construit variante pentru evolutii NATO , cu greu s-ar fi gasit una apropiata de cea actuala . Asta nu inseamna ca expertii nu ar fi gandit si la proiecte asemanatoare, si asta numai daca ne amintim despre destramarea Iugoslaviei care a inceput in 1990 si a fost” proiectata”  in 1974,  intr-un raport CIA .  Cu toata intelegerea ce s-a intamplat dupa Vilnius 2013 este greu de explicat in conditiile abundentei informationale si a analizelor politico-militare .

Reuniunea de la Cardiff a avut loc , dupa cum apreciau analisti, intr-un “ moment de cumpana” cum nu a mai fost  de la fondarea NATO in 1949. Articolul 5 “ frumos “asezat in documentul fondator al  Aliantei, a cunoscut o “ citare “ crescanda dupa atacurile teroriste de la New York din 2001 urmata de solicitarea Turciei la inceputul razboiului civil din Siria. Evenimentele din Ucraina au adus din nou articolul  in atentie, de data aceasta mult mai serios, pentru ca se punea problema rediscutari credibilitatii Aliantei pe plan international.

Actiunile Rusiei,  in plan strategic- militar, atingeau protectia tuturor membrilor in fata unei agresiuni din afara Aliantei . “ Experienta istorica directa “ a ocupatiei rusesti a facut ca tarile baltice si Polonia sa lanseze rapid solicitarea regandirii protectiei spatiului lor.

Analistii au dezvoltat aprecieri privind  unui fenomen periculos care se dezvolta dupa primirea a noi membri in Organizatie. Actiunile militare din Irak si Afganistan au surprins “saracia “ unor membri participanti obligati sa se imprumute pentru a raspunde obligatiilor si asta din cauza diminuarii accelerate a bugetelor militare ajunse la 1% din PIB fata de cel de 2% recomandat de SUA . Rezultatul ,s-a concretizat in neputina unor state membre de a rezolva  necesitati  impuse de participarea la razboi.  S-a ajuns pana acolo, incat pentru operatiuni din Afganistan sa se inchirieze avioane de transport ucrainiene , chiar de la firme private ,pentru transportul tehnicii militarea a trupelor in teatrul operational. Si asta, cu toata bunavointa, era prea mult .

Succesiunea   de conflicte si razboaie in vecinatatea NATO au pus Alianta in fata necesitatii revalurii serioase a potentialului si fortei de reactive.  Summitul de la Cardiff a  devenit o necesitate,  pentru mentinerea credibilitatii viitoare a Aliantei Nord – Atlantice.

Agenda reuniunii  a reflectat  procuparile privind “ comportamentul “ Rusiei iar declaratia Summitului NATO a cuprins planurile de reactie ale Aliantei , ca urmare a actiunilor agresive ale Rusiei impotriva Ucrainei. In acest context , declaratia reafirma faptul “ca cea mai mare resposabilitate a NATOeste sa protejeje sis a apere teritoriile si populatiile noastre impotriva unui atac, asa cum prevede Art. al Tratatului de la Washigton”.Declaratia finala reprezinta un document complex cerut de o situatie complexa care are in vedere si alte amenitari venite din zonele invecinate NATO precum  expansiunea  extremismului  islamic in Siria  si Irak, reizbucnirea razboiului civil din Libia .

In fata acestor provocari crearea unei Grupari Multinationale de Forte cu Nivel de Reactie Foarte Ridicat a fost apreciata ca o necesitate .Un punct special din declaratie este apararea cibernetica introdusa ca parte a sarcini de baza a NATO privind apararea colectiva . “O decizie pentru stabilirea situatiei in care un atac cibernetic ar putea sa conduca la invocarea art .5 va fi luata de Consiliul Nord- Atlantic de la caz la caz “.

Sa asteptam reactia Rusiei fata de acest document, ar fi nepotrivit pentru ca acum mai importanta este implementarea celor hotarate la Cardiff . Poate ca documentul ar fi avut o forta si mai mare daca aparea dupa anexarea Crimeei dar evenimentele istorice au fost prefatate intodeauna de nelipsitele dispute din culise . Si in cazul de fata interesele celor mari au primat.

Mostenirea pe care o lasa actualul secretar general al NATO,  Anders Fogh Rasmussen , viitorului secretar general , fostul premier norvegian , Jens Stoltenberg nu este deloc usoara, dimporiva are menirea sa  revenia la actualitatea  unei Aliante gandite si create de Churchill , Charles de Gaulle si Adenauer.In ce ne priveste , incheirea cat mai curand a unei dispute intre doua institutii fundamentale ale statului privind evolutiile de politica externa va fi de bun agur, dupa acest eveniment , pentru toti  . Poate ramane ,abilitatea unui presedinte de a merge pe bordura unui spatiu, fie el si verde. Ramane de vazut.