Talentul lui Iliescu

COMENTATORII vietii politice sunt plini de verva cand abordeaza subiectul national Iliescu. Cand discuta ce a spus si a facut, ce spune si face, precum si ce va spune si va face Ion de Romania. Toti, fara exceptie. Pana si analistii care si-au probat ani de-a randul vocatia de plicticosi capata brusc o istetime in zicere vecina cu harul. Lipsiti de avant si aplomb in alte subiecte de patrimoniu - Nastase, Vadim, Basescu - , analistii de mana a doua descatuseaza un verb tumultuos la orice miscare a primului suparat al tarii. Pe langa talentele sacralizate de timp, romanul vine cu talentul la Iliescu. E un dar prin raportare. Un scurtcircuit la stare. Cum spune Iliescu o vorba publica plina de viclenii mocnite, cum se invioreaza starea jurnalistului.
Iliescu a hranit, prin felul sau de a fi, un tip de asteptare pervers voioasa, de negasit in alte tari, si care n-a evoluat in timp. E cam aceeasi din 1990. E o chestiune de gena a locului.

NUMELE UNOR PICTORITE de dinainte de razboi sunt pomenite numai cu precizari precum "a fost amanta lui Tonitza", "a fost modelul lui Pallady", ceea ce e un alt mod de a zice ca i-a fost si iubita. Precizarea vine cu un soi de infiorare respectuoasa. A-i fi fost amanta unui artist de mare reputatie e o dovada de dotare si artistica. Cand aveau o legatura amoroasa in breasla, marii pictori o aveau si fiindca femeia vadea calitati la sevalet. Sau, daca nu le dovedea de la inceput, precis ca si le evidentia prin apropierea de maestru. Ceva, ceva se transfera de la geniu.

LA VERNISAJE, la prezentari de carte, oriunde se constituie un juriu sau un mic grup de protocol e intalnit adesea unul din grangurii de odinioara ai muncilor culturale cu jurii. Invitat sau neinvitat in fata, acesta - batran de acum si neputincios - isi trage un scaun si se lipeste de nucleul de vorbitori. De regula, neinvitat. Se propteste in coasta juriului cu un aer inca important, de infirm care stie sa lupte multa vreme pentru drepturile sale. Pentru dreptul de a sta vesnic intr-un juriu. Mutenia lui incruntata parc-ar spune: "Ehei, nu scapati voi asa usor de mine!".

O ACTRITA care n-a mai urcat pe o scena adevarata foarte multa vreme recita din an in Pasti poezii la petreceri sau in cluburi, unde aduce cate un fotograf, ca sa-i faca zeci de poze. Le selecteaza pe acelea care ii amintesc de vremurile cand juca, ca sa le arate prietenilor si sa spuna: "Vedeti ce bine sunt in poze?! Ce parere aveti?". Fotografiile sunt intr-adevar de dat in reviste, dar femeia care le vantura e ofilita si dialogul e stramtorat. N-ai de ales, lauzi pozele, iar femeia e fericita, de parca pe ea ai lauda-o.

AVEM CULTUL "dorului de tara", desi dorul de restul lumii e la fel de mare. Mi-e dor de Borneo, de Corsica, de Peru, de Tunisia si de Maroc de nu mai pot!