Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un fost ministru al finanţelor, Mihai Tănăsescu, obişnuia să spună că bogaţi nu sunt cei care deţin multe active, ci aceia care consumă mult. Şi atunci s-a majorat principala taxă pe consum, TVA - de la 19% la 24%. Iar după ce oamenilor de afaceri le-au fost taxate dividendele cu 16% şi maşinile şi casele cumpărate din dividende cu TVA de 24%, ce să vezi? Guvernul a decis să „actualizeze” taxele locale cu inflaţia din anii anteriori, deşi inflaţia e tot o taxă şi vorbim, practic, de o majorare a taxelor pe proprietate pentru că a crescut taxarea prin inflaţie. Apoi Executivul a taxat automobilele cu capacitate cilindrică de peste 2.000 de centrimetri cubi şi a impus plata unor impozite majorate pentru cei care deţin mai multe imobile. Şi după ce s-au taxat separat veniturile şi ce s-a achiziţionat cu ele, „filantropii” din banii altora au căzut de acord să impoziteze şi totalul: Averea.
Să tragem linie şi să spunem lucrurilor pe nume. Impozitarea proprietăţii reprezintă o nouă impunere asupra unui venit deja taxat. Cei care n-au venituri suficiente să achiziţioneze proprietăţi nu-s impozitaţi dublu, ci doar aceia care au capacitatea să investească. Şi ca nu cumva aceştia din urmă să o facă, vine statul român şi le ia banii. Iată un exemplu tipic de dat cu stângul în dreptul.
Da, dar între ţări tocmai pentru a nu fi impozitată de două ori aceeaşi activitate există tratate de evitare a dublei impuneri. Convenţii pe care şi le-au dorit probabil mai mult partenerii noştri, pentru că România dacă ar putea ar taxa de două-trei ori tot ce mişcă. Dovada o reprezintă faptul că de la 1 februarie 2013 toate veniturile obţinute de companii off-shore din state cu care nu s-a convenit evitarea dublei impuneri se impozitează cu 50%, nu cu 16%.
Evident că nu doar România taxează proprietatea, ci şi alte ţări europene, dar ei măcar au deductibilităţi. Adică, prima casă eşti stimulat s-o ai, iar următoarele nu îţi sunt suprataxate. Numai noi nu deducem nimic, ba mai şi suprataxăm ceea ce nu încurajăm, deşi suntem subconstruiţi şi avem o economie slab structurată.
E limpede că România a rămas un stat cu reflexe socialiste, din moment ce nu-şi încurajează cetăţenii să aibă proprietăţi, dar nu-i singurul exemplu care arată că nu i se potriveşte calificativul de economie de piaţă. România nu se sfieşte să încalce un contract atunci când impozitează pensiile. În cazul celor mai mulţi salariaţi, deveniţi ulterior pensionari, nu exista regula de a li se taxa această formă de economisire când o vor utiliza. Regulile jocului s-au schimbat, din nou, în timpul jocului...
Şi bineînţeles că dacă se taxează economisirile forţate - pensiile -, trebuie să se impoziteze şi economiile obişnuite, pentru că şi ele provin dintr-un venit deja taxat. Cu riscul de a se micşora potenţialul investiţional autohton, ca apoi să se întrebe specialiştii pe la seminarii de ce nu are România companii care acţionează regional. România nu contează în Europa, fiindcă e taxat permanent potenţialul de investire pentru a le fi oferite românilor bunuri publice care costă de 4-5 ori mai mult decât fac.
Citește pe Antena3.ro
