Şi atunci, cum se explică aprecierea leului în aceste zile? Fără îndoială, se cuvine să privim înapoi, la ce s-a întâmplat în primele trei luni ale anului. După ce, în ianuarie şi în prima parte a lui februarie, moneda naţională a făcut un tur de depreciere, fără să dea însă vreo şansă de câştig celor care au pariat pe un curs de 5 lei pentru 1 euro, din a doua jumătate a lui februarie s-a produs o schimbare semnificativă. Zigzag-ul a continuat, dar dominantă a devenit aprecierea leului. Până la recordul de vineri 23 mai.
Ce să înţelegem? Că mai degrabă lucrurile s-au petrecut invers. Mai întâi economia românească a acumulat ceva mai multă credibilitate, deşi nu atâta cât ne trebuie, şi abia apoi a venit verdictul de la Standard & Poor’s. Şi acum? Aşteptăm efectul măririi notei? Ar fi o eroare. Recentul verdict e un stimulent, dar sunt mulţi aţi factori care dau direcţia pe piaţa valutară. Drumul înainte nu e deloc lin. Concurenţa va fi tot mai dură. Viaţa banilor la înălţimea cursurilor flotante va fi tot mai grea. Chiar între ţările cu economii dezvoltate intervin, tot mai des, evoluţii divergente. Motiv pentru care marjele de fluctuaţii între diferite valute se distanţează adeseori pronunţat.
Important este însă faptul că încet, dar sigur, leul se întăreşte. Puterea lui de cumpărare creşte, confruntarea cu euro îi este deseori favorabilă iar acum, în 2014, au început să scadă şi dobânzile la creditele în lei. E drept, apar semne de întrebare şi îngrijorări legate de dobânzile la depozitele bancare în monedă naţională, dar fără îndoială că legile pieţei vor avea ultimul cuvânt.
Citește pe Antena3.ro

