Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI
Alegerea preşedinţilor de consilii judeţene prin vot uninominal devine
cel mai serios obstacol în limpezirea opţiunilor electorale ale
cetăţenilor, o dată cu introducerea pompoasă a uninominalului la
români. Voi arăta mai jos de ce introducerea votului direct, dintr-un
singur tur de scrutin, la consiliile judeţene, riscă să readucă în
actualitate supremaţia discreţionară a deciziei de partid, ascunsă în
spatele candidaturilor uninominale. Mai mult, ne ameninţă posibilitatea
să ne întoarcem de unde am plecat, în încercarea de a descătuşa libera
dezvoltare a economiei naţionale din chingile politicului autohton.
MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI
Alegerea preşedinţilor de consilii judeţene prin vot uninominal devine cel mai serios obstacol în limpezirea opţiunilor electorale ale cetăţenilor, o dată cu introducerea pompoasă a uninominalului la români. Voi arăta mai jos de ce introducerea votului direct, dintr-un singur tur de scrutin, la consiliile judeţene, riscă să readucă în actualitate supremaţia discreţionară a deciziei de partid, ascunsă în spatele candidaturilor uninominale. Mai mult, ne ameninţă posibilitatea să ne întoarcem de unde am plecat, în încercarea de a descătuşa libera dezvoltare a economiei naţionale din chingile politicului autohton.
După cum se ştie, preşedinţia consiliului judeţean reprezintă o poziţie strategică copleşitor de influentă, cît priveşte administrarea vistieriei unui judeţ. Autonomia din ce în ce mai largă care va fi conferită administraţiilor locale face din preşedintele CJ jupînul absolut al judeţului său. Un jupîn cu tot bănuţul în vîrful pixului, care taie şi spînzură bugetul teritoriului său administrativ, după cum îi dictează partidul care l-a propus la preşedinţia CJ. Avem aşadar proba vie şi legiferată a perpetuării dictaturii interesului de partid, în funcţionarea politică a administraţiilor locale. Pînă acum, decizia de la Bucureşti domina decizia la nivel local, făcea din economia României un dezolant şi ineficient tablou de comandă cu butoanele pe malul Dîmboviţei. De acum înainte, regimul discreţionar de distribuţie se mută de la centru spre local, dar rămîne tot la cine trebuie: la partid.
Ce-am avut şi ce-am pierdut, veţi întreba? Am avut posibilitatea de a alege oameni mai legaţi de interesul local şi cetăţenesc şi mult mai decomplexaţi faţă de ordinele şefilor lor politici. Acest lucru nu se mai poate întîmpla. Dimpotrivă.
Aţi observat, desigur, vîltoarea fără precedent pe care au creat-o tandemurile electorale pentru alegerile locale din iunie – primar ales laolaltă cu preşedinele de CJ, ambii din acelaşi partid. Interesul uriaş al partidelor – de a exploata pripeala legislativă şi cea prezidenţială, al căror efect grav a fost introducerea pe ultima sută de metri în legea uninominalului a candidaturii directe a preşedinţilor de consilii judeţene – este legitim. Partidele româneşti au descoperit că, de fapt, pot concura şi compromite cu succes idealista idee a uninominalului prin impunerea omului lor în fruntea bucatelor, la judeţ. Puţini dintre cetăţenii votanţi realizează cîtă apă la moară le-a venit foştilor, actualilor şi viitorilor baroni locali. Aceştia au declanşat în săptămînile din urmă o veritabilă prigoană a primarilor puternici în comunităţile lor, cărora le arată pulanul propriului partid şi le fac propuneri indecente. De a trece la partidul care deţine cea mai bună ofertă (candidatul cel mai bine situat în sondaje) pentru preşedinţia CJ.
Desigur, cel mai bine stau foştii baroni de judeţ, cum ar fi cel de la Vrancea. El şi alţii ca el fac presiuni la primari cu voturi reale în spate, pentru ca aceştia să treacă de la un partid la altul. Unii o fac. Alţii, nu. Cei care nu şi nu, au posibilitatea înfrăţirii intereselor propriului partid cu interesele partidului de care aparţine preşedintele de consiliu judeţean. Şi uite-aşa se pune de-o cumetrie politică peste opţiunile şi aşteptările electoratului local.
O drăcie mai mare nici că se putea. Lipsa scandaloasă de reprezentativitate a alegerii preşedintelui de CJ – care poate fi ales lejer din primul tur de scrutin şi cu 10, 12 la sută!, în lipsa contracandidaţilor mai cunoscuţi – face din acesta un baştan-contabil de zile mari. Un calcul simplu arată că oricine îşi poate asigura voturile necesare şi atît de puţine, prin mită electorală efectivă. Pentru că nu mai există tur doi şi nici repoziţionarea electoratului, în turul final, investiţia e sigură.
Să ne mai întrebăm cine e de vină pentru întoarcerea votului uninominal la discreţia intereselor cinice ale partidelor? Ei bine, cam tot aceia care se bat cu cărămida în piept că reformează zoaiele clasei noastre politice, cu tonomatele lor cu tot.
Alegerea preşedinţilor de consilii judeţene prin vot uninominal devine cel mai serios obstacol în limpezirea opţiunilor electorale ale cetăţenilor, o dată cu introducerea pompoasă a uninominalului la români. Voi arăta mai jos de ce introducerea votului direct, dintr-un singur tur de scrutin, la consiliile judeţene, riscă să readucă în actualitate supremaţia discreţionară a deciziei de partid, ascunsă în spatele candidaturilor uninominale. Mai mult, ne ameninţă posibilitatea să ne întoarcem de unde am plecat, în încercarea de a descătuşa libera dezvoltare a economiei naţionale din chingile politicului autohton.
După cum se ştie, preşedinţia consiliului judeţean reprezintă o poziţie strategică copleşitor de influentă, cît priveşte administrarea vistieriei unui judeţ. Autonomia din ce în ce mai largă care va fi conferită administraţiilor locale face din preşedintele CJ jupînul absolut al judeţului său. Un jupîn cu tot bănuţul în vîrful pixului, care taie şi spînzură bugetul teritoriului său administrativ, după cum îi dictează partidul care l-a propus la preşedinţia CJ. Avem aşadar proba vie şi legiferată a perpetuării dictaturii interesului de partid, în funcţionarea politică a administraţiilor locale. Pînă acum, decizia de la Bucureşti domina decizia la nivel local, făcea din economia României un dezolant şi ineficient tablou de comandă cu butoanele pe malul Dîmboviţei. De acum înainte, regimul discreţionar de distribuţie se mută de la centru spre local, dar rămîne tot la cine trebuie: la partid.
Ce-am avut şi ce-am pierdut, veţi întreba? Am avut posibilitatea de a alege oameni mai legaţi de interesul local şi cetăţenesc şi mult mai decomplexaţi faţă de ordinele şefilor lor politici. Acest lucru nu se mai poate întîmpla. Dimpotrivă.
Aţi observat, desigur, vîltoarea fără precedent pe care au creat-o tandemurile electorale pentru alegerile locale din iunie – primar ales laolaltă cu preşedinele de CJ, ambii din acelaşi partid. Interesul uriaş al partidelor – de a exploata pripeala legislativă şi cea prezidenţială, al căror efect grav a fost introducerea pe ultima sută de metri în legea uninominalului a candidaturii directe a preşedinţilor de consilii judeţene – este legitim. Partidele româneşti au descoperit că, de fapt, pot concura şi compromite cu succes idealista idee a uninominalului prin impunerea omului lor în fruntea bucatelor, la judeţ. Puţini dintre cetăţenii votanţi realizează cîtă apă la moară le-a venit foştilor, actualilor şi viitorilor baroni locali. Aceştia au declanşat în săptămînile din urmă o veritabilă prigoană a primarilor puternici în comunităţile lor, cărora le arată pulanul propriului partid şi le fac propuneri indecente. De a trece la partidul care deţine cea mai bună ofertă (candidatul cel mai bine situat în sondaje) pentru preşedinţia CJ.
Desigur, cel mai bine stau foştii baroni de judeţ, cum ar fi cel de la Vrancea. El şi alţii ca el fac presiuni la primari cu voturi reale în spate, pentru ca aceştia să treacă de la un partid la altul. Unii o fac. Alţii, nu. Cei care nu şi nu, au posibilitatea înfrăţirii intereselor propriului partid cu interesele partidului de care aparţine preşedintele de consiliu judeţean. Şi uite-aşa se pune de-o cumetrie politică peste opţiunile şi aşteptările electoratului local.
O drăcie mai mare nici că se putea. Lipsa scandaloasă de reprezentativitate a alegerii preşedintelui de CJ – care poate fi ales lejer din primul tur de scrutin şi cu 10, 12 la sută!, în lipsa contracandidaţilor mai cunoscuţi – face din acesta un baştan-contabil de zile mari. Un calcul simplu arată că oricine îşi poate asigura voturile necesare şi atît de puţine, prin mită electorală efectivă. Pentru că nu mai există tur doi şi nici repoziţionarea electoratului, în turul final, investiţia e sigură.
Să ne mai întrebăm cine e de vină pentru întoarcerea votului uninominal la discreţia intereselor cinice ale partidelor? Ei bine, cam tot aceia care se bat cu cărămida în piept că reformează zoaiele clasei noastre politice, cu tonomatele lor cu tot.
Citește pe Antena3.ro
