Totusi, cine sa moara?!

Pentru un milion datorie, un tigan se jura de mama focului pe viata maica-sii: Sa moara mama daca n-aduc banii maine! Tovarasul sau de afaceri stie ca garantia e subtire. Toata lumea o pune gaj pe ma-sa si uite ca nu moare nici una.

Pe mama juri atunci cand nu vrei sa te achiti de o datorie, nu cand vrei. Sa moara ala micu’ daca te mint!, pluseaza tiganul. Tovarasul sau vrea un angajament mai solid. Si ce daca moare unul mic? Faci repede altul. Nici macar nu se cunoaste ca lipseste unul. Ba, frate-miu - staruie datornicul - sa moara nevasta-mea, ca ti-i dau!

E genul de discutie care nu duce nicaieri. Ce mi-e mama, ce mi-e nevasta. Ar fi ceva, daca tiganul cu datorii ar spune: Sa mor eu daca te mint! Dar tiganii nu se pun in cauza pe ei insisi. E o chestiune de principiu. Poate sa moara oricine, nu insa omul care trebuie sa plateasca. Sa moara familia mea!, spune tiganul, intocmai unui jucator de barbut care-si pune la bataie tot ce mai are pe el, camasa si nadragii.

Tranzactia risca sa intre intr-un unghi mort. Numai ca nici un tigan nu se jura pe unghiuri drepte, ascutite, moarte sau de care or mai fi ele. Daca ar zice: Sa moara neamul meu! ar insemna sa-l bage in combinatie si pe celalalt tigan, care vrea banii inapoi. Ceea ce nu-i deloc elegant. Tiganul cu cal ar spune: Sa-mi moara calul! Dar cand n-ai cal, cum te descurci? Cum iti convingi partenerul de afaceri ca esti de cuvant?

La tigani, cine cauta gaseste. E totusi vorba de un milion, nu de suta de mii pentru care juratul pe femei ajunge. Nici un tigan care se respecta nu zice: Sa moara tata! Ultima strigare a maximei onorabilitati, indiferent de suma in chestiune, tine de logica elementara a cresterii: Sa moara ala micu’, sa moara copiii mei - ceea ce ar insemna ca nu toti, ci doar cativa, cat sa dea o dimensiune nu mortii, ci demnitatii unui datornic - si, in fine, sa moara toti copiii mei! O oferta mai generoasa nici ca se poate imagina. Cu toate astea, tiganul care cere banii inapoi cat mai curand nu-i convins. Toti tiganii au datorii, toti se jura pe toti puradeii lor, iar copii-s mai multi ca niciodata si toti bine mersi!

E nevoie, prin urmare, de un alt protocol al juratului pe viata si pe moarte. Noul protocol a fost deja convenit, numai ca putini tigani cu simtul masurii la sume mici se pricep sa-l foloseasca. Ar fi sa te slujesti de el la milionul de lei, ca si cand ar fi vorba de un milion de parai. E ca un fel de parola intre oameni, al caror cuvant e mai presus de orice suspiciune: Ba, n-auzi ce-ti zic eu, sa moara persoana mea care nu-ti da tie banii maine!

O rezolvare mai subtila a conflictului de raportare nici ca se poate: nu moare cel care trebuie sa dea banii inapoi, ci doar persoana lui, dublul sau spiritual, cu care camatarul se va intalni cumva in lumea de dincolo, unde girant e intotdeauna un nemuritor. Insa tot unul din familie pe care poti sa juri de-acum linistit. Fiindca nici la tigani nu moare nimeni de doua ori.