Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ce face asta? Nu are piețe la fel de dezvoltate și la fel de multe capitaluri precum Statele Unite, pe care vor să le ajungă din urmă, și atunci își reprimă - prin intermediul taxării - consumul, ca să acumuleze resurse.
Statul german nu-și constrânge cetățenii să se abțină de la mâncare, pentru că acolo TVA are o cotă scăzută, însă îi obligă să se restrângă de la celelalte cheltuieli, ca să poată capitaliza și să exporte pe alte piețe.
Dacă ne gândim bine, cam așa îşi exploata și Ceaușescu „tovarășii”. Practic, UE conservă un model de administrare socialist, bazat pe restrângerea cererii agregate și pe filosofia că nu e neapărat nevoie să-ți dezvolți piețele ca să creezi capital.
De aceea, țările UE practică rate mari de TVA. Spre deosebire de SUA, unde impozitul pe consum fie e redus, fie lipsește - în funcție de stat.
România, chiar și după revenirea la nivelul de TVA dinainte de criză, are o cotă standard similară cu aceea din Germania, ceea ce înseamnă că reprimă consumul. E drept că pe fondul unei productivități scăzute.
Da, numai că în contextul în care nu stimulează piețele și capitalurile, nici nu poate spera la o creștere a productivității!
În loc să încerce să-și explice de ce e America mare, pentru că uriaşa libertate economică induce dezvoltare şi, aşa cum explică Herbert Spencer, diversele forme de impozitare echivalează cu o diminuare a libertăţii, conducătorii de la noi se căznesc să găsească metode de a indexa taxele cu inflaţia. Adică, după ce nepriceperea şi interesul de grup aprind inflaţia, taxarea implicită, ei ar vrea să fie şi recompensaţi pentru răul făcut și secvenţa sinucigaşă continuă cu o taxare mai mare, explicită, deşi ar trebui să fie mai redusă, una menită să suplinească incapacitatea de administrare.
Nişte manageri pricepuţi s-ar gândi să stabilească la ce nivel se plasează deficitul structural, cum poate fi el stabilizat și anihilat.
