Elena Udrea, hiperactiva ministra a Dezvoltarii si Turismului, a facut bataturi la degete, de regula boala profesionala a croitoreselor sau frizeritelor. Fara sa aduc atingere acestor meserii, semnalez includerea frauduloasa a doamnei ministru in cele doua branse care isi castiga painea prin munca cinstita: ea a facut aceasta ingrosare a pielii de la folosirea in exces a foarfecelor. Am vazut-o pe Elena Udrea la toate inaugurarile posibile, unde, potrivit tipicului, protocolul intinde o panglica tricolora spre care se indreapta cu hotarare oficialii. Daca sunt doua marimi locale, Udrea sta incadrata de primarul – obligatoriu cu esarfa tricolora peste burta – si de seful consiliului judetean. Spre ei vin trei fete imbujorate de emotia momentului, care poarta fiecare pe pernita, ca pe sfintele moaste, o foarfeca. Cei trei utilati se proptesc in panglica, pozeaza frumos un smail spre camere si, harst, scurteaza tricolorul. Apropo! Nu se sesizeaza vigilentii pusi sa apere insemnele nationale ca oficialii maruntesc de fapt drapelul?
Iar aplauze, vorbe frumoase, vizita prin lucrarea care miroase proaspat a var si ciment neuscat. Pupaturile la doamna. De mana. Declaratii. Prin grija ministerului s-au alocat localitatii dvs. fonduri europene. Asa facem noi, asa dregem noi… Bla-blauri. Panglica dupa panglica, milion dupa milion, cum dracu’ sa nu faci bataturi dupa atata forfecat? Meseria de ministru are, vezi bine, si riscuri. Una e sa faci bataturi in talpi sau noduri din cauza pantofilor cu toc prea inalt, si alta sa se ingroase destele de la mana, sa nu mai suporti nici verigheta!
Doamna ministru are atatea inaugurari la activ, incat propun doamnei Sulfina Barbu sa o doteze pe suferinda cu echipament de protectie. Doar e obligatia Ministerului Muncii sa-i apere pe lucratori de imbolnaviri profesionale.
Ce ramane dupa atata amar de munca, in afara de batatura care s-a latit intre degetele cele mai harnice ale Executivului? Parcuri in care nu se joaca nimeni, ca s-a cam dus cheful de facut copii, stadioane pustii pentru ca la tara nu mai sunt echipe sa dea cu piciorul in basica, spitale in care nu mai intra pacientii pentru ca au plecat doctorii. Miliardele puse in opera de ministeriatul Udrea sunt ca steaua poetului: le vezi si nu-s!
Sa luam doua cazuri din fototeca de aur a ministerului Udrea. Portul turistic de la Sfantu Gheorghe, loc blagoslovit de doamna ministru in doua randuri in rastimp de cateva saptamani. Vizita pe santier a fost urmata de inagurarea recenta a portului de la capatul Deltei.
Inaugurarea nu inseamna doar taiatul panglicii, istoria locului abia incepe cu o miscare noua, stimulata de banii investiti. Asta credem noi, cu mintea noastra naiva! La Sf. Gheorghe, portul turistic inaugurat nu functioneaza pentru ca nu se stie al cui este. Al Primariei, care detine terenul, al Consiliului Judetean, care a dirijat lucrarile? Pana sa se lamureasca lucrurile, prin portul cel nou cu panglica taiata intra doar vizitatorii nocturni sa mai ia ce se poate fura: o bancuta, un lemn, o dala de beton, putina tabla, un cap de teava. Oamenii trateaza portul turistic cu putin respect. Dupa aplauzele de la inaugurare ei inteleg portul ca o subventie data de doamna ministru, care le-a pus, iata, la dispozitie un depozit de materiale de constructie gata inglobate. Ei se straduiesc sa le aduca la starea initiala, dezmembreaza fondul european, euro dupa euro. Tot e o multumire pentru doamna Udrea, se roaga lipovenii de sanatatea ei. Sa traiasca, sa mai dea! Scandeaza localnicii care lichefiaza portul turistic in votca!
Tot o poveste a inutilitatii, imortalizata in fototeca de suflet a ministrei Udrea, s-a scris la Campina. Un bazin de inot, dotat cu cele necesare, predat la cheie urbei. Sa aiba si campinenii un loc in care sa se initieze si sa performeze, daca vor putea ca Potec. Panglica taiata a fost cu ghinion. Bazinul a stat luni bune cu lacatul pe usa, urbea nu avea bani sa-l tina in functiune. Milioane, milioane, duse pe apa sambetei, dar a caror lansare a produs efecte. O batatura pe manusitele delicate ale doamnei ministru. Asemenea intamplari duc la schimbarea zicalei: Obrazul subtire cu cheltuiala se tine devine obrazul subtire cu bataturi se tine!