Proiectul de modificare a Codului Fiscal conține o sumedenie de promisiuni seducătoare. Se vorbește de reducerea în etape a TVA, de la 24% în prezent la 20% în 2016 și ulterior la 18% în 2018. Se propune scăderea semnificativă a accizelor la carburanți și băuturi alcoolice. Se promite eliminarea impozitului pe construcții speciale, așa-numita taxă de stâlp. Proiectul mai conține promisiunea eliminării impozitului pe dividende, pentru desființarea dublei taxări a profiturilor. În fine, ni se prezintă perspectiva reducerii cotei unice de la 16% la 14% începând cu anul 2019.
Toate bune și frumoase, dar e bine să rămânem circumspecți. Nu de alta, dar suntem pățiți, și nu o dată. În primul rând, avem tot dreptul să ne temem că proiectul noului Cod Fiscal este de fapt un exercițiu de imagine menit să-i țină în șah pe oponenții politici. De aici pornim, e bine să ne îndoim că frumoasele promisiuni din proiect vor fi realmente implementate.
În al doilea rând, e bine să ne uităm cu atenție la lucrurile mai puțin spectaculoase din proiect, însă în egală măsură de importante. Care nu miros deloc bine și, din păcate, au mult mai multe șanse să fie realmente adoptate decât promisiunile "vedetă". Astfel, constatăm că se propune penalizarea microîntreprinderilor fără angajați. Cum asta? Microîntreprinderile fără angajați vor fi obligate să plătească anual o sumă forfetară de 6.120 de lei, respectiv 1.530 lei pe trimestru, indiferent dacă realizează realmente venituri sau nu și, mai ales, indiferent dacă sunt pe profit sau pe pierdere. La asta se adaugă impozitul pe cifra de afaceri de 3%.
Propunerea ne duce înapoi în timp în 2009, pe vremea lui Pogea și a impozitului minim, care a dus la suspendarea a peste 100.000 de firme. De ce se vrea penalizarea microîntreprinderilor fără angajați? Simplu. De pe urma acestora, statul nu încasează contribuții de asigurări sociale și impozit pe venituri din salarii. Iar principiul de bază al guvernului pare a fi următorul: cine nu aduce suficienți bani la buget merită să moară.