Un bluff de proportii europene

Documentul lui Dick Marty ar fi putut fi unul decent, care sa vorbeasca despre indicii. Fara sa traga concluzii sau sa stabileasca vinovatii. Privesc acest material difuzat ieri cu ochii unui jurnalist relativ experimentat si primul lucru care imi sare in ochi este abuzul de formulari ambigue.

Parlamentarul European Dick Marty, raportor desemnat al Consiliului Europei privind transferurile de teroristi si operatiunile CIA in Europa, a produs ieri un raport final. Am parcurs cele mai importante pasaje din acest document si ceea ce-mi ramane este un gust amar. Daca a existat vreodata o cutuma parlamentara generala in privinta unor anchete oficiale, ea a fost ieri aruncata la gunoi. Cred ca pana si raportul Comisiei parlamentare romanesti privind evenimentele din Decembrie 1989 era ceva mai credibil. Documentul este, din pacate, un bluff de proportii europene.

Dick Marty forteaza pana la limita ridicolului acceptarea publica a convingerii sale ca spionajul american si-a facut de cap in Europa. Isi imagina cineva ca americanii ar fi lasat sa transpire date oficiale din activitati de spionaj unui cetatean strain, fie el si parlamentar european? Nici o tara din lume nu dezvaluie actiunile curente ale serviciilor sale secrete.

In mod sigur avem suspiciuni asupra modului in care Administratia SUA intelege sa lupte impotriva terorismului. Interceptarea comunicatiilor fixe, mobile si electronice, capturarea si interogarea unor fundamentalisti islamici implicati in organizarea unor atentate, intimidarea si poate chiar tortura. Exista indiscutabil un temei pentru a critica Statele Unite pentru ca nu au gasit cea mai buna cale de combatere a terorismului. Ma intreb insa daca Elvetia sau Franta ar fi fost lovite pe teritoriul lor si le-ar fi murit aproape 3.000 de concetateni, ar fi avut o reactie mai buna? Cu alte cuvinte, e sigura vreo tara ca ar fi fost mai desteapta? Ca ar fi gestionat mai bine o criza de proportii planetare? Uitati-va la tragedia ruseasca in Cecenia. Mica enclava caucaziana e cosmarul Kremlinului de peste 12 ani. O banda formata din 5.000 de islamisti tine in sah uriasa Federatie Rusa.

Greseli face oricine, insa cel mai facil este sa-i judeci pe altii.

Documentul lui Dick Marty ar fi putut fi unul decent, care sa vorbeasca despre indicii. Fara sa traga concluzii sau sa stabileasca vinovatii.

Privesc acest material difuzat ieri cu ochii unui jurnalist relativ experimentat si primul lucru care imi sare in ochi este abuzul de formulari ambigue. "Exista suficiente indicii sa credem ca...", "aceste date ne pot duce la concluzia logica...", "convingeri bazate pe cantarirea probabilitatilor...".

Daca un material de presa care se refera la o pretinsa dezvaluire senzationala ar fi avut zeci de astfel de exprimari, cum are raportul elvetianului, i-as fi spus autorului: "Bai baiete, ia plimba tu ursul putin si adanceste documentarea pe teren, vino macar cu o dovada sau o marturie solida si apoi mai discutam".

Sunt jurnalisti, in Romania si in lume, care scriu articole mult mai bine documentate si care nu se pot bucura de facilitatile unui oficial european. Din pacate, Dick Marty se dovedeste a fi un tip superficial, care transforma propriile supozitii in afirmatii, scrise negru pe alb, intr-un document al Consiliului Europei.

Modul in care elvetianul isi face datoria incurajeaza din pacate superficialitatea si indolenta parlamentarului roman, care vede ca se poate si asa.

Bazandu-ne pe logica lui Marty, am putea redacta si noi un raport in care sa afirmam ca "avem indicii serioase privind existenta unor cantitati uriase de aur nazist, rezultat in urma confiscarilor facute celor sase milioane de evrei ucisi in Holocaust. Acest fapt ne duce la concluzia logica potrivit careia unele banci elvetiene au tacut complice peste 50 de ani, s-au bucurat de prada si au facut un joc pronazist, in timpul celui de-al doilea razboi mondial".

Eventual, autorul raportului ar trebui sa fie senatorul Dan Iosif, in calitate de expert in aurul dacic si detinator al micilor secrete ale revolutiei din Decembrie 1989.

Consiliul Europei, prin mana lui Dick Marty, incearca sa forteze o batrana sa treaca strada, chiar daca aceasta nu vrea. De ce spun lucrul acesta? Presupunem ca ar fi existat operatiuni secrete CIA in Europa, ca au fost transferati teroristi, ca suspectii au fost tinuti in inchisori secrete. Daca tarile respective nu au protestat, au refuzat sau aprobat tacit operatiunile spionajului american, de ce se revolta Consiliul Europei? Intelegeam daca exista vreo sesizare a unei tari membre, abuzata de CIA. Careia i s-au bagat pe gat, cu forta, teroristi afgani pe teritoriu. Dar daca nici o tara nu se plange, ce urmareste de fapt Consiliul Europei?

Aici ajungem insa la concluzia unui joc politic al vechii Europe, care a prins cu acest subiect gustat de presa cel mai bun prilej de a pedepsi unele tari din Europa Centrala si de Est pentru relatia privilegiata cu Statele Unite. Acest raport e un efect direct al razboiului transatlantic. Liderii Noii Europe, Romania si Polonia, sunt pusi la colt, pe coji de nuca, pentru optiunea lor politica proamericana. Se incearca astfel si plecarea capului acestor doua tari importante in Uniunea Europeana.