Un caz tele-rezolvat

Nu e normal ca un caz de o asemenea amploare, care poate constitui un precedent in domeniul apararii dreptului de proprietate, sa fie "rezolvat" la televizor, pe baza de prezumtii, nu pe dovezi.

Sustinatorii vehementi ai sacralitatii dreptului de a-ti apara avutul cu pusca-n mana au pornit, in argumentatia lor legata de acest caz, de la o prezumtie. Aceea potrivit careia Bogdan Iancu s-a dus in casa Iovan la furat. Pe ce s-au bazat? Pe trecutul infractional confirmat al acestuia si pe declaratia unei procuroare care s-a autopronuntat in poarta vilei. Insa nici macar palmaresul unui hot nu-ti poate permite sa-l acuzi pe acesta de toate furturile ulterioare condamnarilor sale, chiar si in eventualitatea in care-l gasesti cu teasta zburata intr-un loc nepotrivit.

Exista vreo dovada clara ca Iancu venise la furat? Bijuteriile gasite indesate in buzunare? Subtire de tot, pana la definitivarea cercetarilor, pentru ca un pumn de ghiuluri si bratari putea ajunge acolo si prin furt, dar si prin plasare dupa impuscatura. Pe de alta parte, un hot de succes pleaca in crucea noptii, matol, la furat, fie si la pont, fara masina de back up, fara scule, fara lanterna si sta in tocul usii privind tamp catre patul in care familia prezumtiv furata doarme sau face sex? Doar daca o fi fost vreun voyeur obsedat de Romanita Ciolcan, caruia aburii alcoolului i-au luat mintile si l-au trimis pe negura din infernul Ferentarilor in raiul capitalist din Primaverii. Mai mult, daca venea la pont, cum se tot incearca acreditarea ideii, se multumea el, din ditamai casa unei familii cu avere de minimum 6 milioane de dolari, cu o mana de gablonturi indesata in efectele proprii? Si presupunand ca acest caz tragic a decoperit hotul roman atipic, tot nu se justifica de ce, dupa comiterea presupusului jaf, Bogdan Iancu taia frunza la cainii absenti de pe batatura in loc sa dispara la fel de rapid si de eficient cum si-ar fi facut intrarea.

Cum au reactionat sotii Iovan la spaima? Iar atipic, daca luam ad litteram declaratiile lor. Sotul, la inceput buimac, isi revine treptat, umbla prin toata casa, timp in care cauta pusca, o incarca, mai da niste telefoane, urmareste presupusul agresor, ii scapa un glont in teasta, dar - curios - uita sa apese taman butonul izbavitor al alarmei care i-ar fi adus haidamacii firmei de paza la usa aproape instantaneu. In timpul peregrinarilor sale intre diferitele etaje ale casei, conform acelorasi declaratii, se intalneste, din cand in cand, cu nevasta speriata care bananaie pe holuri. E greu sa fii logic atunci cand si mai ales daca esti tinta unui jaf in propria casa, dar e de presupus ca, daca tot dorea sa-si protejeze sotia, o tinea in spatele sau in timp ce mergea cu flinta incarcata, n-o lasa sa zburde intr-un spatiu imens si nesigur.

Stupefiaza iar faptul ca, in afara declaratiei dezincriminatoare si plina de compasiune la adresa familiei Iovan a procuroarei Andreea Serbanoiu, reprezentantii autoritatilor implicate in ancheta tac ca melcii. S-a refacut traseul lui Iancu din acea noapte? L-a cautat cineva pe misteriosul dom’ Nelu, abonatul interventiilor nocturne televizate, carausul autodemascat al hotului de meserie? S-a facut la IML vreo radiografie a piciorului dat initial ca rupt si declarat ulterior intact? Nimeni nu spune nimic, dar agentiile de presa, posturile tv, radiourile si ziarele duduie de informatii "pe surse". Nu e normal ca un caz de o asemenea amploare, care poate constitui un precedent in domeniul apararii dreptului de proprietate, sa fie "rezolvat" la televizor, pe baza de prezumtii, nu pe dovezi, cu pusti pe mesele moderatorilor, cu politicieni care-si dau cu presupusul si cu transmisii live de la priveghi si inmormantare. Dar ce-i normal in Romania?