Unde a disparut Pesedeul?

In alchimia unui limbaj de initiale, vorbirea curenta se adapteaza spontan la trebuinte, ca un montaniard la scurtatura, intr-o labartare de serpentine. Uneori pune liant peste abrevieri si rezolva fara complexe cazne academice. Asa se face ca, printr-o intrebuintare pana la exces si saturatie, fostul partid de guvernamant a devenit, din Partidul Social Democrat, pesede, iar individul cotizant pesedist. Acum, observ, el cade cu totul nu numai din viata politica, ci si din gramatica. Cine ar fi crezut, acum doi ani, ca PSD-ul omniprezent si omnipotent, se va volatiliza intr-atat incat sa nu mai fie? Unde-s pesedistii? Declaratii uneori ale lui Cristian Diaconescu si Titus Corlatean, in general politicoase, fiindca cei doi au cusurul celor sapte ani de acasa si au fost dati de parinti la alta scoala decat cea a lui Vanghelie. In rest, nimic.

Nu-s simpatizant PSD. Am mazgalit ani de zile portretul partidului-stat si am pus mustati cu vitriol doamnelor si domnilor din acest partid care si-au fatait fundul pe scena politica. Un lucru insa, semnalat e drept intr-o discutie de o tanara cu scoli sociologice inalte la Sorbona, m-a pus pe ganduri. Nefirescul cu care a disparut acest partid. Unde si mai ales cum, prin ce mijloace, a fost infundat in namol, pana peste orificiul respirator, acest partid care parea sa fie peste tot?

Stiu cum a disparut PNTCD-ul istoric. Stiu uriasele sfortari de a reduce la zero un alt partid care-si trage seva din tarana trecutului - PNL. Evidenta infiltrarilor securistice n-a fost de ajuns. Cred ca a mai lucrat ceva. Ce?

Un politician tanar inteligent, dar care spune si destule prostii, a emis, zilele trecute, o teorie care in aliaj cu spusele tinerei de la Sorbona socheaza: 90 la suta dintre partidele de azi vor fi maturate. Marele val al deconspirarilor care arata, intre altele, ca in Romania nu mai e aproape nimeni si nimic curat (cu exceptia, fireste, a lui Traian Basescu) va anihila partidele existente si va face loc altei structuri de putere. Va fi in varful acestei structuri Traian Basescu? In aceasta directie par a merge lucrurile.

Dar sa ma intorc la intrebarea initiala. Cum a putut sa se faca nevazut pesedeul? Sa ne amintim. Atacuri furibunde la varf. Ridicarea in streang in piata publica a lui Adrian Nastase prin cea mai dura si concertata campanie mediatica. Diviziile inregimentate ale "baietilor cu pixul" au asudat din greu si cu folos. PSD n-a fost atacat la baza, ci la varf. PSD s-a dus. Cel putin asa pare. In spate, pe campia politica lustrata, urca o recolta pitica deocamdata de Boci, cum ar zice Octavian Paler, si Berceni resapati, extrasi virgini din bordelul coruptiei. Pedeul domnului Basescu urca discret peste deconspirari, decapitari, campanii. Pe campul ars de ciulinii taranisti, liberali si, acum, iata, pesedisti, urca trifoiul viguros al domnului Videanu, nutrit de seva si mucilagiul lasat in urma de dara de melc a securistului pozitiv Silvian Ionescu. Un amanunt: acesta nu este alaptat la san, inteleg, atat de partid, cat de prietenul Traian Basescu.

Disparitia partidului (si acum ma refer din nou la PSD) e o operatie de anvergura inteligenta, pilotata din umbra de minti ascutite. In spatele serviciilor care se vad, cu ofiteri balmajiti si anosti, sunt pesemne altele la care nici cei mai iscoditori ziaristi n-au acces. In spatele Basescului care-si danseaza in noua campanie "Presedintele - familist" nevasta (Apropos! Cine a mai vazut-o pe Elena Udrea? Blonda tovarasa de chiolhan a fost sacrificata fireste pe altarul imaginii), danseaza nevazuti alti Basesti. Sforarul isi are sforarii lui. Papusarul este papusarit. Cine conduce, din umbra, noptile cu cagule si cutite lungi ale Romaniei? Cine lanseaza, intr-o succesiune ametitoare, campaniile sufocante de sub care viata de nevoi a romanilor nu se mai vede si in urma carora creste, intr-o zi cati altii in sapte ani, doar Fat-Frumos Traian Basescu?