Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In PDL exista trei blonde. In ordine alfabetica, Anastase, Udrea, Vass. In alta ordine…, ei bine, in alta ordine e cam greu sa le pui.
Tustrele sunt aspirante la titlul de 'favorita numaru unu' si fiecare are atuurile sale. Sefa Camerei Deputatilor se pricepe sa numere voturile ca nimeni altcineva. Intaia Turista a tarii e tare-n Tabu-uri, cand face pauza la constructia de sali de sport la costuri de cinci ori peste ale vecinilor unguri si la reconditionarea monumentelor istorice cu polistiren. Iar marea consiliera a micului premier stie sa scada: adepta a solutiei finale in cazul pensionarilor, VaSS i-ar scadea din buget pe toti, daca ar fi doar dupa ea. A vorbit, deschis, despre ideea sa ca pensiile publice sa fie desfiintate, inlocuite complet de cele private. Intr-o atari situatie, cei deja pensionati si cei care ar urma sa se pensioneze in urmatorii 20 de ani ar fi 'pagube colaterale', importanta fiind, nu-i asa, echilibrarea cheltuielilor publice.
Ideea care o calauzeste in viata pe VaSS este strict contabila si, aparent, logica: cheltuim cat avem. E o idee impartasita de numerosi colegi ai consilierei. Atat ca, spre deosebire de unii dintre acestia, VaSS nu are rezerve in a o aplica 'la virgula', fara stres-uri legate de consecinte, spunand chiar ca cei care le au sunt 'niste tampiti'…
Luni, ministrul Protectiei Sociale din Italia a plans cand a trebuit sa anunte ca pensiile, in afara celor mai mici de 900 de euro, nu vor mai fi indexate. Am consemnat acest incident, remarcand ceea ce este de domeniul evidentei: ca exista o diferenta neta de atitudine, fata de populatie, a noului guvern italian, condus de Mario Monti, atat in comparatie cu predecesorul sau, cat si cu guvernarea de la Bucuresti.
Nu e nimeni absurd sa le ceara politicienilor romani sa lacrimeze pe umarul diverselor categorii pe care le lovesc cu 'ajustari bugetare'. Dar, o minima decenta ar fi trebuit sa-i impuna presedintelui tarii ca macar anul trecut, cand a anuntat taierea salariilor cu 25 la suta si a pensiilor cu 15 la suta, sa afiseze o mina macar sobra, daca nu indurerata, in loc sa hahaie ca dupa o gluma buna. La fel, o minima decenta ar fi trebuit sa ii impuna Andreei Paul Vass sa gaseasca o alta modalitate de a exprima viziunea Guvernului pe care il reprezenta la postul public de televiziune, anume aceea ca nu exista alternativa la taierile de salarii si de pensii. In loc de asta, VaSS a raspuns, tot razand, la intrebarea moderatorului referitoare la capacitatea Guvernului Boc de a aplica taierile: 'Daca n-o sa facem treaba asta, suntem niste tampiti!'.
Am inserat in cadrul articolului publicat online si inregistrarea audio-video a interventiei lui VaSS, ca sa nu avem 'vorbe de scadere'. Spuneam, insa, ca impricinata n-are egal la scaderi, asa ca nu s-a lasat si a mai scazut o ocazie de a tace, producand un drept la replica, in care neaga ca ea era cea din imaginile prezentate. Ma rog, nu neaga direct, dar afirma, citez: '«Taierile» despre care am fost intrebata (…) nu se refereau direct la pensii' – am incheiat citatul (sublinierile imi apartin). Sigur ca da, nici vrabia nu zboara direct, ci se foloseste de niste aripi.
In rest, dreptul la replica (pe care il voi introduce, integral, la finalul acestui comentariu) este, de fapt, un simplu pretext pentru VaSS sa vorbeasca despre cat de bun este Boc al ei, in comparatie cu 'nocivul' si 'populistul' Berlusconi si despre cat de 'proactiva' este ea.
VaSS are tupeul sa scoata Romania castigatoare dintr-o comparatie cu Italia si chiar cu alte state dezvoltate din UE. Blondo, daca Italia ar cadea, ar cadea toata zona euro, cu toate combinatiile merkelo-sarkoziene! Ar cadea, implicit, si Romania. Invers insa, principiul domino-ului nu se aplica: Italia nu depinde de Romania.
Italia are de unde sa cada, are cum sa-si amortizeze caderea si are cum sa-si revina. Romania ar cadea intr-un hau. Romania nu are investitii. Romania nu produce cat consuma si doar consuma la limita supravietuirii. Efectele sugrumarii consumului dincolo de aceasta limita abia incep sa se vada. Fara o minune, va fi din ce, in ce, mai rau si se va ajunge in punctul in care societatea va trebui sa-i elimine, efectiv, pe cei care nu vor fi strict necesari pentru perpetuarea ei. Atunci, cel mai indicat om la conducerea suprema va fi VaSS. Ar rade tot, pana ce nu i-ar mai ramane decat sa se scada pe ea insasi.
P.S. Coincidenta de scriere a terminatiilor numelui persoanei care face obiectul acestui comentariu si al sussemnatului nu e intentionata. Asa a fost sa fie.
Dreptul la replica al Andreei Paul Vass
Unora le place circul
Recent, sub pretextul prezentarii masurilor de austeritate pe care Italia urmeaza sa le ia pentru a reduce cheltuielile publice, 'Jurnalul' s-a lansat intr-o serie de comparatii fara niciun fel de acoperire din punct de vedere economic intre 'atitudinea' guvernelor Monti si Boc.
In primul rand, mi se pare absolut gratuit sa afirmi ca actualul guvern al Romaniei ar fi avut pe vreme de criza o atitudine mai nociva decat cea a guvernului Berlusconi. Silvio Berlusconi si echipa sa au dat dovada de populism si de inconstienta, care au condus Italia pe marginea prapastiei si au determinat retrogradarea Italiei de catre Fitch in octombrie 2011, in timp ce ratingul Romaniei a fost imbunatatit cu trei luni inainte. Emil Boc si echipa sa nu au dat nicidecum dovada de lipsa de responsabilitate, ba dimpotriva. Si-a asumat masuri nepopulare, dar vitale a caror aplicare face ca Romania sa nu se afle astazi in situatia Italiei.
Lacrimile doamnei Fornero, ministrul Protectiei Sociale, oricat de sincere ar fi si oricat de bine ar prinde la o parte a publicului si a presei, nu pot spala greselile in serie comise cu premeditare de antecesorii domniei sale. Liderii politici sunt obligati sa judece obiectiv situatia, oricat de incarcata emotional ar fi ea.
Stabilitatea macroeconomica a Italiei da serioase semne de slabiciune. Previziunile de crestere economica pentru anul 2012 au fost revizuite in jos de la 1,3% la 0,1%. Mai mult decat atat, in cazul Italiei vorbim despre o datoria publica de 118% din PIB, de aproape patru ori mai mare decat a Romaniei, in anul 2010.
Stabilitatea Romaniei este confirmata si de nivelul CDS, adica al costurilor la care sunt asigurate obligatiunile suverane impotriva riscului de faliment, de 470 puncte de baza, semnificativ mai mic decat cel al Italiei, de 532,5.
Guvernul Monti este nevoit sa ia acum, in al doisprezecelea ceas, masurile drastice pe care guvernul Boc a inteles sa le ia din timp. Iar setul de masuri de austeritate adoptate de italieni va fi, probabil, urmat de altele.
Cancelarul Angela Merkel a atras de curand atentia asupra sacrificiilor facute de tari membre ale UE ce nu apartin zonei Euro (tarile Baltice, Bulgaria, Romania) si a sugerat ca acestor tari ar trebui sa li se acorde o atentie sporita. Din punctul meu de vedere, acesta este un semn clar ca masurile necesare, dar intr-adevar dure, luate in ultima vreme sunt constientizate si replicate la nivel european.
Reafirm corectitudinea politicilor economice guvernamentale. Am raspuns proactiv la provocarile crizei si la succesiunea dificultatilor economico-financiare. Intaresc mesajul guvernamental referitor la preocuparea pentru stimularea investitiilor si a apetitului pentru munca, dar si la formularea politicilor de protectie sociala mult mai eficiente, mai transparente si mai bine tintite catre categoriile cu adevarat vulnerabile.
'Taierile' despre care am fost intrebata de Liviu Mihaiu nu se refereau direct la pensii. Pachetul de reforme la care am facut referire in anul 2010 raspundea la o situatie extrem de grava care a implicat realocari de resurse, ceea ce presupune 'taierea' acestora din unele zone bugetare (pensiile nefiind in discutie aici) si 'alimentarea' acelor zone bugetare care au crescut sansele de relansare economica. Vorbele s-au intalnit ulterior cu faptele.
Niciodata nu mi-am permis sa fiu frivola cu privire la subiectul pensiilor si o asemenea indecenta, care imi este pusa nemeritat in sarcina, nu imi este caracteristica.
Nimeni din Guvern nu sacrifica vreo categorie sociala in favoarea alteia, asa cum se afirma sau se induce de catre opozanti, fie de catre cei politici ori de catre cei mediatici.
