"Suntem o adunatura, o sleahta de manipulati si manipulatori. Unii prea creduli, altii prea verosi. Sau prea goi pentru a avea ceva de spus si de facut. Agentiile de P.R. sa traiasca! Sau nuâ¦"
Istoricul Sorin Antohi constata amar, in ultimul numar al revistei "22", ca "Romania este o tara fara
proiect". Si se intreaba: "Daca totul ii merge atat de bine fiecaruia, cum de ne merge atat de rau impreuna?". Ca sa nu mai spun de dilema intelectualului rafinat, cu dragoste de aproape si tara, care isi rupe un dram de curiozitate pentru a incerca sa afle raspunsul la o alta intrebare: "De ce sunt oamenii atat de atrasi de a avea mai mult decat de a face si a fi, astfel incat a avea le anuleaza pe celelalte doua verbe esentiale?".
Domnule Sorin Antohi, daca nu v-as cunoaste, as putea crede ca sunteti rupt de realitate, de adevarurile crude care ne macina existenta noastra telenovelistica de zi cu zi. Stiindu-va, insa, o persoana extrem de tenace in a scormoni dupa adevaruri solide si realitati verificabile, nu pot sa spun decat ca, posibil, sunteti prins, ca intr-un vartej, de credinta ca speranta moare ultima si este de datoria noastra sa mai incercam o data, si inca o data, pana cand binele va invinge raul, lumina - intunericul, adevarul - minciuna.
Cum altfel ar putea fi daca noi suntem tratati ca o turma de cornute abrutizate, nedemne de idilicul unei vieti decente?
Timp de proiecte mari nu avem, vreme de proiecte mici nu e, timpul nostru nu a venit, iar vremea sa fim noi insine a fost putina si⦠a trecut. Cum spuneati si dumneavoastra - am avut o sansa istorica si ne-am ratat-o.
In schimb, noi avem preocupari. Ne preocupa canalele colectoare, instalatiile pentru apele pluviale si cele menajere care merg la comun, traim ca-n Evul Mediu si asta ne face sa credem ca atat meritam si ca alta soarta, daca va fi sa fie, o vor prinde nepotii nostri.
Zilele astea s-a intamplat ceva si mai demn de romanele absurdului. O capitala intreaga e sub ape, in urma unor ploi de toamna, dar primarii nostri sunt prea preocupati de vietile lor, ca sa mai gaseasca o coarda sensibila si pentru amaratii care ar trebui sa fie parte la proiectul lor personal.
Primarii de sector, ca primarii de sector, au racnit si ei in gura mare ca Apa Nova nu si-a facut treaba, ca ne jefuieste de bani, fara sa investeasca macar o parte din profituri, pentru instalatii noi si eficiente. Desi e de remarcat ca primarii de sector n-au avut un dram de intelepciune sa lase la o parte zazaniile politice si sa se aseze impreuna la o masa. Sunt, inca, in campanie electorala si asta le incetoseaza mintile.
Dar domnul Videanu e de partea societatii Apa Nova. Nici nu se gandeste la rezilierea contractului, cat despre renegociere - ar face-o, dar intr-un fel al sau, mai discret. Sau deloc.
Domnului Videanu nu i s-a clintit nici un muschi de pe obraz, cand oficialii Apa Nova au gasit o explicatie jignitoare pentru inundatiile din Capitala: bucurestenii fac dus dimineata si infunda canalizarea, care nu poate face fata.
Daca domnul Videanu era cel care promitea sa fie in campania electorala, numai pentru aceasta declaratie rusinoasa si ar fi incheiat orice discutie si negociere cu Apa Nova. Dar trag concluzia ca, daca nu l-a deranjat declaratia cu dusurile, probabil impartaseste aceeasi opinie si, ca sa faca economie, se spala dimineata cu apa din ibric. Norocul lui se cheama Traian Basescu. Iar al nostru - ca se mai organizeaza alegeri, chiar daca doar din patru in patru ani.
Asa ca, domnule Sorin Antohi, va adresez, in final, o rugaminte personala. Nu mai visati si nu ne mai induceti si noua starea de visare ca cineva, ajuns in fruntea noastra, ne-ar putea dori cu-adevarat binele, ne-ar motiva si impulsiona sa reactionam ca o familie unita, careia ii pasa de membrii ei, mai mici sau mai mari.
Dupa cum v-am aratat, suntem o adunatura, o sleahta de manipulati si manipulatori. Unii prea creduli, altii prea verosi. Sau prea goi pentru a avea ceva de spus si de facut. Agentiile de PR sa traiasca! Sau nuâ¦