Vise fraudiene

Nebunia s-a pornit de indata ce au plecat zugravii, si sotii Cepsoara au asezat toata saptamana lucrurile la locul lor.

Nebunia s-a pornit de indata ce au plecat zugravii, si sotii Cepsoara au asezat toata saptamana lucrurile la locul lor.

"Nu-mi place deloc cum au lucrat - a zis parca visatoare doamna Cepsoara - , poti sa te superi, poti sa ma si bati, dar eu m-apuc sa zugravesc din nou." Domnul Cepsoara se indragostise de domnisoara Sabina in special pentru aceasta trasatura ferma a caracterului ei, ca ducea pana la capat tot ce promitea. Si inca repede. S-au cunoscut intr-o miercuri, la ora cinci, la sase au servit cate o prajitura "Cleopatra cu branza de vaci", la sase si un sfert a promis ferm ca o sa fie a lui si numai a lui, iar de la sapte fara douazeci pana la unsprezece fix, cand a iesit lumea de la Cinema "Aurora", unde rula seria a doua de la "Siberiada", si Sabina s-a imbracat si s-a grabit sa plece ca sa-i povesteasca maica-sii filmul, si-a tinut de sase ori fagaduiala.

Unii sunt de parere ca zugravitul unui apartament cu trei camere echivaleaza cu doi ani de viata. Varuiesti de doua ori, traiesti mai putin cu patru ani. Varuiesti, pana la varsta de 50 de ani, de zece ori, poti fi sigur ca esti mort de la 30. Iar cand serviciul e de asa natura ca pleci mereu pe teren si sotia te urmareste, cum cobori pe scari, ca sa revii dupa o saptamana, ideea ca la intoarcere gasesti muncitorii in casa si toate vraiste iti scoate peri albi.

Vreme de cincisprezece ani, doamna Cepsoara l-a tot amenintat pe Marcel cu zugravitul, pana ce omul a inceput sa aiba vise foarte urate. Peste zi, Marcel Cepsoara aproape ca nu-i mai lua in seama vaicarelile, cum ca traiesc ca tiganii si c-o sa vada el, cand o sa gaseasca zugravii la intoarcerea de la Fetesti, unde se ducea cel mai des impreuna cu seful. Insa in somn avea tot soiul de cosmaruri si toate incepeau in acelasi fel, cu o plecare si o sosire neasteptata. In vis, Marcel nu mai mergea la Fetesti, ci la Jakarta si nu mai achizitiona de la populatie gaini, ci vapoare pentru statul roman. Putini au norocul sa viseze chestii atat de importante pentru tara si popor. La un moment dat, se facea ca se bagau pe fir rusii si Marcel Cepsoara cu seful nici nu mai ajungeau pana-n Indonezia. Erau opriti cu un fax la Sofia si de aici, via Copsa Mica, gata, ajungeau in Ferentari. De ce trebuia sa ocoleasca pe la Copsa Mica, Marcel nu se intreba. In vis, toate sunt altfel. Totusi, ceva il macina mai rau ca varuitul. Gandul ca Sabina tinea ca el sa plece cat mai des si mai mult de acasa, nu ca sa-si faca damblaua cu apartamentul, ci pentru ca avea un amant.

In vis, Marcel se intorcea pe neasteptate din delegatii si o prindea pe Sabina cu unul. De fiecare data cu altul. O batea, o ameninta cu cutitul, o schilodea - bineinteles, in vis - , iar Sabina, pe moarte, ranjea sfidator. Nu-i asa ca te-am pacalit bine cu zugravitul?, spunea rasul ei sarcastic si muribund.

Visele, cum spuneau odinioara filozofii, devin intotdeauna realitati. Intr-o seara, dupa ce s-a instalat cu seful in camera de oaspeti a Avicolei din Fetesti si au deschis cate o sticla cu bere, Marcel a lasat totul balta si, fara sa-i dea sefului nici o explicatie, a plecat ca apucatul spre Bucuresti. A stat un minut la usa apartamentului, simtind cum i s-aduna toata adrenalina in cap. Dinauntru, n-avea nici o indoiala, razbatea vocea grava a unui barbat si ciripeala fericita a nevesti-sii. Cu o lovitura de picior si cu o expresie de dement pe chip, Marcel a spart usa.

Dar n-a dat peste un barbat, ci peste mai multi. Doamna Cepsoara adusese zugravii.