Visul cu ochii deschiși

Cu vreo câțiva ani în urmă am fost la un seminar, care a avut ca subiect ”Visul”. A fost susținut de un psiholog american, Strephon Kaplan Williams, fondatorul Institutului de explorare a visurilor JUNG-SENOI din California si al Asociatiei Americane pentru Studiul Visului, de la inceptul anilor ’70. El a format speciliști în explorarea visului în lumea întreagă și pentru acest motiv a venit și în România la vremea aceea. Jung Senoi este o metodă de explorare a visului, concepută de S. Williams Kaplan; numele – Jung Senoi – provine de la un trib, în mijlocul căruia el a trăit o vreme în calitate de cercetător. Acest trib, cum ne spunea cercetătorul însuși la seminar, făcuse din explorarea visului un mod de viață. Dimineața, toată lumea se strângea în jurul ”Bătrânului înțelept”, care era un fel de conducător al comunității, și fiecare își povestea visul din timpul nopții. Pe baza interpretării viselor, locuitorii tribului își concepeau treburile din viața de zi cu zi. Kaplan a concluzionat că viața onirică nu-i întâmplătoare, că simbolurile și acțiunile din vis reflectă psihologia visătorului și, mai mult, că visele conțin sugestii care ne pot ghida în viața de zi cu zi. Metoda se bazează pe extragerea trăirilor pe care le avem în vis, în relația cu evenimentele. Astfel, nu contează dacă te aleargă un tigru în vis și simți o stare de frică sau cineva te amenință fizic; visul îți spune că există această trăire, numită frică, în subconștientul tău. Analizînd în viața de zi cu zi situațiile sau oamenii de care ți-e frică, poți să-ți vindeci frica și chiar să-ți corectezi acțiunile, care te pot expune unor evenimente neplăcute.

Șamanii (vindecătorii din vechime, care apelează la metode de terapie pentru suflet, minte, trup și spirit) susțin că viața însăși e povestea pe care noi o visăm, așa încât ei au metode terapeutice de intrare lucidă a minții în visul de noapte, dar și metode de visare cu ochii deschiși, în stare de veghe. Tocmai aici aș vrea să ajung astăzi; la visarea cu ochii deschiși, pe care o percep ca pe o stare specifică tuturor ființelor, în grade și intensități diferite, care exprimă, la rândul lor, conformația psihologică a oamenilor. Așa spune că ”viața onirică” este prezentă în stare de veghe mult mai mult decât înțelegem. Problema visului cu ochii deschiși e aceea că noi ”nu visăm lucid”, așa cum ne sfătuiesc șamanii să facem și în timpul nopții, dar și în stare de veghe. Ar fi important – aș spune – să fim conștienți că visăm permanent cu ochii deschiși(în conversații alunecăm adesea în propriul vis și nu ascultăm/nu vedem sută la sută ce se întâmplă în realitatea imediată), să observăm conștient fluxul minții noastre și conținuturile ei. Să observăm trăirile, cum bine a spus S.W Kaplan, dar cele ce apar în relație cu acțiunile din starea de veghe. Să fim conștienți de visele noastre, și – așa cum spun șamanii – să le direcționăm, să visăm ce vrem să visăm, nu ceea ce ne impun emoțiile negative, înregistrate în subconștientul nostru în trecut. Căci, dacă trăirea din vis, precum frica, îndoiala, gelozia, suferința, durerea etc, inclusiv absurdul din vis uneori, sunt cele pe care le creăm, visând la viața noastră în stare de veghe sau trăind-o, atunci le putem identifica mult mai ușor, observîndu-ne visele în stare de veghe. Orice ni se întâmplă, trezește în noi o emoție, o senzație, o trăire; să fii conștient de trăire și, dacă-i neplăcută, negativă sau plină de suferință, s-o schimbi, ar însemna să visezi cu ochii deschiși. Să-ți corectezi trăirea negativă și să-ți direcționezi visul așa cum vrei să fie. Inerția realității ne poate crea dificultăți într-o acțiune de visare cu ochii deschiși, dar aceasta se întâmplă doar pentru că vedem în fapte, în acțiuni și în lumea materială realități indestructibile. Ele sunt schimbătoare, nu au eternitate, dar noi nu știm asta și de aceea mintea, care nu a exersat gândirea conștientă, ne lasă la mila emoțiilor, a subconștientului, la mila fricilor noastre, a orgoliilor, a neliniștilor existențiale. Sugerez acum că”Metoda Jung Senoi” de explorare a visului ar putea fi aplicată în viața de zi cu zi, unde fiecare dintre noi poate ușor și rapid să identifice ce ”trăiește” în relația cu evenimentele vieții. Când ar apărea o frică, de exemplu, aș sugera să te gândești conștient la tine ca la o persoană curajoasă, să-ți creezi un vis despre curaj și încredere și apoi să vezi ce poate visul tău! Să vezi că a visa cu ochii deschiși acum, în prezent, e – poate – un mod fabulos de a-ți crea viitorul și de a face asta lucid. Să visezi lucid în realitatea materială ar putea fi adevărata artă a visului, căci – dacă viața e povestea pe care noi o visăm, atunci putem visa o poveste mai bună și mai frumoasă, care devine viața noastră!