Votantul din umbră

Stai într-o încăpere cu câţiva prieteni şi ai senzaţia supărătoare că mai e cineva acolo. E după perdea, ca în Hamlet, e în mobilă, sub duşumele? E o coadă de diavol care se târăşte printre picioarele celor prezenţi şi care, uneori, ia forma evantaiului cu care-şi fac ventilaţie doamnele, se ascunde în bileţelele care circulă neîntrerupt, alimentează conversaţiile din closet şi puciurile dezvoltate strategic pe coridor, e în miile de telefoane crescute ca nişte bureţi negri din toate urechile.

M-am zgâit şi eu, cât am putut, la marele congres şi marea paranghelie a PSD. Congresul a fost normal, cred eu, în limitele normalităţii din politica dâmboviţeană. Lume multă, mediatizare îmbelşugată, impresie generalizată că PSD este un partid mare. Din păcate, el pare uneori mare şi prost, ştampilă care piteşte în ea un paradox: pe lângă cefe groase, grobieni şi manelişti (pentru a cita mintea lucidă a acestei reuniuni), cuprinde şi câteva mii de oameni inteligenţi. De unde atunci pomparea impresiei de mălai mare?

Spuneam că printre pesedişti, la reuniunea lor de alegeri, a mai fost cineva. Invitat, neinvitat? Şi dacă acest personaj mefistofelic n-a venit că a vrut el, ci a fost chemat, cine l-a chemat? Unul din candidaţi sau toţi candidaţii la un loc? Declaram la o emisiune a Paulei Rusu, o fată mintoasă şi tăioasă ca mai toate realizatoarele de la Antena 3, că un lucru m-a pus pe gânduri în campania asta de alegeri de la PSD, care a durat o lună. Viitorii posibili lideri ai opoziţiei nu s-au atins decât vag şi delicat de partidul de guvernământ, iar de Cotroceni deloc.

Se iau măsuri guvernamentale aberante, populaţia este jefuită de un grup mafiot care are tot şi conduce tot. Zilnic, cineva este asasinat în casa lui, au loc jafuri cu pistolul. Nici o reacţie. Opozanţii fac o critică moale, moale încât pare mai degrabă o mângâiere. Nici la congres lucrurile n-au stat altfel. Întrebarea cel mai des receptată pe coridoare era: intrăm sau nu intrăm la guvernare? Iar dacă intrăm, să intrăm cât mai iute.

Cu cine, cu necine, ce mai contează? Ne mai bagă o dată marinarul în zbilţ? Să ne bage că în puşcăria lui se mănâncă bine, iar la liberare îţi rămâne şi pentru acasă. Am auzit varianta că Geoană s-a dat plocon lui Băsescu în campania prezidenţială prin ultima gafă executată fără cusur. Vanghelie, azi vicepreşedinte ales al PSD, zicea că el nu-l votează pe Ponta, fiindcă l-ar vota astfel pe Culda sau Coldea, general SRI şi om de bază al sistemului Băsescu.

Nu-l cred pe liderul din Ferentari, dar nici "micul Titulescu" nu s-a omorât cu criticile la adresa cârmuirii. Să sprijine Iliescu şi Năstase, cei care l-au făcut preşedinte de partid pe Ponta, omul Cotrocenilor? Nu lipseşte mult şi aflăm că fondatorul PSD şi modernizatorul partidului sunt amândoi iscoade băsesciene.

Prietenul meu (de până a ajunge mare!) Cristi Diaconescu nu s-a spetit nici el să pună cuie cu vârfurile în sus în fotoliile puterii. Aşa e el. Mai delicat. Aflu că a fost timp de zece zile filmat şi ascultat nonstop, încât se ştie şi dacă sforăie noaptea şi dacă se culcă fără pijama. Cine-şi permite asta, că de făcut o pot face destui? A fost, se zice, şantajat, asta explicând intempestiva lui retragere. Se întâlneşte cu o femeie?

Ei, şi? Poate a intervenit o fractură în viaţa lui de familist. S-a întâlnit, zice-se, cu un controversat om de afaceri. Haida, de! S-o fi întâlnit cu Mircea Băsescu, singurul afacerist controversat pe care-l ştiu! Cel cu asasinarea lui Ciuvică, negustoria de explozivi şi arme (despre care preşedintele va da explicaţii la momentul oportun). Dar nici ăsta nu-i declarat pericol public.

Tot Paula Rusu m-a întrebat dacă Victor Ponta poate deveni liderul opoziţiei. I-am răspuns că poate deveni deocamdată liderul PSD. Să mai îndrepte şi câte ceva din morga lui de filfizon. Prea "suferă de el" cum bine zicea un şofer. Pentru moment nu avem opoziţie, iar când e, se manifestă moale ca o lână din care poţi împleti ciorapi. Rar, cam rar, Crin Antonescu îşi pune în lucrare mintea şi vocea şi se mai înregistrează câte un strigăt de alarmă. În rest....

Rămân cu întrebarea iniţială: cine a mai fost, cu coada vârâtă în toate întâmplările, la congresul mamutului PSD? A plecat, înţeleg, şi cu câteva prăzi, nişte parlamentari care nu pot critica aici Guvernul Băsescu - Udrea - Boc în deplină libertate şi cu toată forţa nemulţumirii lor de oameni de stânga. De ce n-o fi plecând nimeni din opoziţie în opoziţie? E clar - se duc la putere s-o ia la pumni mai de aproape.