O vreau bogată, organizată sau necoruptă, dar ar fi o utopie. Atunci o vreau pur și simplu logică, necontradictorie. Ieri, am reușit să aducem față în față toate entitățile interesate în atragerea de fonduri europene: decidenți din guvern, asociații care vor să câștige proiecte și autorități locale. Fiecare avea o poveste pozitivă de spus doar că până să ajungă la ea avea de vărsat câte o găleată de amar al absurdului. Primarii și președinții de CJ s-au declarat în Kafka: au două autorități care le impun condiții complet opuse pentru același proiect. Ca să fie aprobat proiectul faci așa: întocmești proiectul cu mii de pagini, îl scanezi și îl încarci pe site-ul primei instituții. A doua instituție vrea să-l vadă și ea dar nu are acces la site-ul celei dintâi. Așa că proiectul de pe site trebuie printat, miile de pagini trebuie din nou ștampilate “conform cu originalul” și abia apoi trimise la cea de-a doua instituție. Logic, nu? Apoi, dacă azi ai încheiat o licitație știi sigur că în următorii doi ani nu miști un fir de nisip în acel proiect pentru că trebuie să aștepți soluționarea contestațiilor. Slavă Domnului că există contestațiile în instanță – exclamau la unison primarii. Pentru că o contestație respinsă de instanță înseamnă o licitație girată de judecători. Pe scurt, licitația aceea nu aduce clinchet de cătușe. Nu căutați logica.