Vremuri analfabete

De oriunde ai privi, toate se văd cu fundul în sus. Ce bine ar fi ca tu, privitorul, să ai ochii niţeluş defecţi şi să-ţi explice un oculist cumsecade că trebuie să te tratezi. Numai că dumneaei, realitatea, este bolnavă. Se vede de-a-ndoaselea fiindcă aşa arată. În asta şi constă boala ei: susul e în locul josului, dulcele este sărat, nedreptatea câştigă toate concursurile de frumuseţe la care participă în numele dreptăţii, ce este negru trece drept alb, ce trebuie să treacă stă, ce trebuie să stea înaintează, văile îşi scot adeverinţă de dealuri, lacătul tocmai a primit dreptul de a simboliza libertatea.

Libertate pe bază de cheie, ce mişto! Învârţi o dată, eşti liber să. Învârţi de două ori, eşti liber să să. Libertate pe bază de învârtire. Libertate pentru învârtiţi. Te ia cu ameţeală într-o astfel de realitate. În general, te ia. În numele libertăţii, desigur.

Carevasăzică, nu pleacă de la ochi. O fi de la cap atunci. Până s-or pronunţa doctorii de cap, să ne bizuim pe ochi, pe ceea ce se vede, cum s-ar zice. Vremuri ticăloase, ar spune Marin Preda. Eu, măruntul şi încă viul său conjudeţean, le numesc analfabete. Păi să mai aruncăm o privire. Josul e tot acolo la locul lui, adică sus, fapt care ne lămureşte pe deplin de ce observăm tot mai multe cururui bâţâindu-se pe umeri foarte impozanţi. Dacă tot încearcă de vreo două mii de ani Mioriţa să-i atragă baciului autohton atenţia că vor să-i facă de petrecanie vreo doi omologi venetici, iar ăsta se apucă să-şi organizeze propria înmormântare în loc să riposteze, ce desluşim în viaţa de zi cu zi a oilor de acum? Că paznici la stână sunt lupii. Ceea ce n-ar trebui să mire pe nimeni, întrucât ei stăpânesc cel mai bine semnificaţiile morale ale oieritului, disciplină în care sunt conducători de doctorate.

Ca să nu fim nedrepţi, trebuie să spunem că analfabetismul vremurilor în care trăim are şi părţi bune, totuşi. Aşa este, de exemplu, extraordinara dezvoltare pe care au cunoscut-o în aceşti ani neamprostia şi tupeul. Sunt şanse mari să ieşim din criză cu ajutorul acestor două produse locale. Am auzit, dacă am auzit bine, că se caută soluţii pentru comercializare lor în flacoane de diverse dimensiuni, urmând ca doritorii să şi le injecteze în venă în locuri special amenajate, adică în centre medicale de partid şi de stat, succesul fiind, zice-se, garantat. Vrei să fii sigur c-o să izbândeşti în viaţă? Prima condiţie: ai grijă ca drumul pe care mergi să nu treacă prin curtea prea multor şcoli. A doua condiţie: învaţă... Stai, nu te grăbi, n-are legătură cu scrisul şi cititul, învaţă să fii încă de mic tupeist. Cu ce te mai injectezi pe parcurs, vei ajunge în mod sigur acolo unde trebuie. E plină ţara de proşti. De proşti care cred că învăţatul e pe bază de carte. Şi că îndestularea materială e pe bază de muncă cinstită.
Vremuri analfabete. Ce poţi să faci? Cronicarul a zis că nu vremurile sunt sub om, ci invers. Supune-te. Ridică-te la înălţimea vremurilor! Fii om!