Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu cred ca, la ora asta, exista in Romania o categorie socio-profesionala, alta decat cele care au vreo legatura cu politicul, mai blamata decat cea a ziaristilor. Parca nici macar minerii fragezilor ani '90 n-au reusit sa fie atat de detestati. Motivele pentru care oamenii care lucreaza in presa au ajuns sa fie aratati cu degetul pe strada si sa fie urati de alti oameni carora, in principiu, nu le fac nici un rau si nu le baga mana-n buzunare sunt multe. Sigur ca o anumite parte din vina (cea care deriva manipulare, aroganta, comoditate, uneori imbogatire dubioasa) le apartine si lor, dar, dupa parerea mea, de om traitor in acest sistem profesional, care nu se exclude in nici un fel din discutie, asta tine de latura exceptiilor si in nici un caz nu se apropie de pragul majoritatii.
Presa romaneasca a fost, o scriu fara nici o rezerva, denigrata deliberat, de actualul regim politic, pe baza unui program bine structurat, coerent, ale carui borne au fost bifate una dupa alta. S-a lucrat coordonat, pe timing, pe baza de complicitati din interiorul breslei (bine rasplatite financiar) si cu ajutorul institutiilor de stat. S-a pornit intr-o seara calda a anului 2007, cand un presedinte aflat in pericolul destituirii - deloc confuz, cum parea atunci, la prima vedere – a declansat, din salonul de protocol al Aeroportului Otopeni, primul atac, devastator prin urmari, la adresa mass-media. A fost asa-numitul episod al "tonomatelor cu euro', cu numele meu si al lui Andrei Badin (intre timp, reevaluat, pe modelul Gabi Oprea, in birtul de la drum al Fratilor Paunescu, alti reevaluati celebri) fluturate ca perete de scuipat. Multi l-au banuit atunci, gresit, pe Traian Basescu de impulsivitate si, eventual, reactie bahica disproportionata la niste atacuri de presa. Era doar primul pas al unui plan. Preluata in bucla de propaganda portocalie, zicerea jucatoreasca s-a transformat in eticheta. Oricarei critici ulterioare i s-a raspuns, o buna bucata de vreme, cu placa potrivit careia atacatorul era platit de fortele raului sa-l atace pe atacat. In toata acea perioada, din interiorul presei, cartitele infiltrate (ulterior retrase de unitatile lor si detasate in alte obiective) si-au facut datoria, inflamand cu voluptate atmosfera si accentuand suspiciunile de tiacalosie.
Pentru ca pana la un punct existau platitii, a fost nevoie sa fie inventati si platitorii. Care au fost definiti, de acelasi vizionar sasiu, drept "oligarhi' si, ceva mai incolo, fiindca primul termen n-a prins, "moguli'. Zisii astia moguli erau proprietarii de media nealiniati si au fost personificati: Voiculescu, Vantu (numai dupa ce a dat niste semne ca intoarce armele) si Patriciu (reevaluat si el dupa alegerile prezidentiale). Aveam platitii, aveam platitorii, mai lipsea "dovada' colaborarii lor ticaloase antiregim. Si asa s-au dat publicitatii, fara nici o justificare penala aferenta vreunui dosar aflat in lucru, stenogramele convorbirilor telefonice dintre Sorin Vantu si anumite varfuri ale trustului sau de presa. Lumea trebuia sa vada cu ochii ei cum mogulii cei rai ordona tonomatelor ticaloase declansarea unor nedrepte atacuri la adresa reformatorului statului si a partidului-secta care l-a pus ritualic pe soclul nemuririi politice.
Azi ne aflam in stadiul transformarii imagistice a vedetelor media in infractori. Si se lucreaza pe fata, retroactiv, prin intermediul Fiscului. Realizatorii tv si invitatii lor cu gura mare trebuie prezentati poporului suveran, caruia regimul portocaliu i-a bagat vartos mana in buzunare, drept adevaratii vinovati pentru nefericirea economica generala. Daca ar fi platit ei, tonomatele mogulilor, catre un stat care i-a cocosat cu impozitele, in plus, TVA pe drepturile de proprietate intelectuala (echivalate kilului de zahar si litrului de ulei), o taxa pe care n-au incasat-o niciodata, in tara ar fi fost cald si bine. Asa ca se preocupa ANAF sa le inchida gura si sa-i picteze drept evazionisti cu perspective de a deveni infractori. Stiu ca actiunea de demonizare a presei (in ansamblul ei) va continua si sunt pregatit sufleteste. Asta mi-am dorit intotdeauna, asta stiu sa fac, asta voi presta pana cand (si, mai ales, daca) s-o desfiinta ocupatia. Dar, pana atunci, intru solemnitatea momentului, sunt mandru ca fac parte din acelasi grup infractional de criminalitate organizata cu Maia Morgenstern si Radu Beligan.
Citește pe Antena3.ro
