Beam me up, Scotty! - Gaurile negre si calatoriile in timp

Gaurile negre sunt din nou la moda. Cercetatorii tot incearca sa-si dea seama daca, folosindu-le, oamenii pot calatori in timp si in spatiu.

Deocamdata doar scriitorii SF "folosesc" gaurile de vierme

Distantele Universului descurajeaza pe oricine se gandeste la posibilitatea omului de a explora in timpul unei vieti alte galaxii, dar se pare ca Universul pune la dispozitia viitorilor temerari niste scurtaturi, pentru a ajunge dintr-un punct in altul al spatiului, aflate la distante enorme unul de celalalt, prin intermediul asa-numitelor gauri de vierme, comenteaza site-ul newscientist.com.

OPTIMISM. Entuziastii sustin ca daca am dispune de tehnologia necesara crearii unor astfel de gauri de vierme, calatoria catre zone ale Universului total necunoscute noua ar putea deveni ceva cotidian. Insa posibilii pionieri ai calatoriei prin gauri de vierme vor avea probabil de infruntat pericolul si imprevizibilul comprimarii timpului si spatiului intr-o maniera inca de neinteles pentru oamenii de stiinta.

SCURTATURI. Gaurile de vierme sunt scurtaturi in spatiu si timp, atragand obiecte la un capat si aruncandu-le prin celalalt intr-o cu totul alta parte a Universului, inaccesibila prin metode de calatorie spatiala conventionale din cauza distantelor foarte mari. Dar pentru ca acest tunel sa functioneze in spatiu si timp, este nevoie sa fie "captusit" cu o forma de materie necunoscuta pana in prezent, care sa aiba efectul de a exercita ceea ce oamenii de stiinta numesc o presiune negativa - un balon in care se introduce aceasta materie s-ar dezumfla in loc sa se umfle.

IPOTEZE. In prezent, fizicienii Roman Buniy si Stephen Hsu, de la Universitatea Oregon, au studiat proprietatile pe care ar trebui sa le aiba o asemenea materie ipotetica, materie care sa permita calatoria prin gaurile de vierme, luand in calcul doua posibile tipuri de astfel de "scurtaturi". Primul tip de gauri de vierme ar trebui sa se supuna in totalitate legilor fizicii clasice si sa nu prezinte fluctuatii temporale, in timp ce gaurile de vierme din cel de-al doilea tip ar trebui sa respecte legile mecanicii cuantice, si aici se manifesta o sumedenie de variabile imposibil de controlat chiar si la nivel teoretic.

Aceste variabile traduse in practica calatoriilor in spatiu si timp prin gauri de vierme inseamna ca, o data ce o naveta spatiala a trecut printr-o astfel de scurtatura, nu se poate sti cu certitudine daca la intoarcere va ajunge in acelasi loc de unde a plecat. "Pericolul cel mai mare este la punctul terminal al gaurii de vierme, care poate fluctua in mod imprevizibil si poate fi in mijlocul unui zid sau pe fundul Oceanului Pacific, la fel de bine cum poate fi intr-o cu totul alta parte a Universului", explica Stephen Hsu. "In plus, s-ar putea intampla ca pionierii acestui gen de calatorie sa se intoarca de unde au plecat, dar in alt timp", a mai adaugat el.

INSTABILITATE. Astfel, cercetatorii au ajuns la concluzia ca un eventual tip de gaura de vierme care sa se supuna legilor fizicii clasice ar fi cel potrivit pentru calatoriile prin spatiu ale viitorului. Totusi, in studiul pe care l-au publicat recent, cei doi fizicieni de la universitatea americana sustin ca si aceste gauri de vierme sunt in mod inevitabil instabile.

Secretul: energia neagra Studiul celor doi sugereaza ca materia exotica, ce in mod ipotetic ar trebui sa captuseasca interiorul unei gauri de vierme, ar trebui sa aiba proprietati similare celor ale asa-numitei energii negre, considerata substanta primordiala a Universului si care are efectul accelerarii expansiunii acestuia dupa Big Bang. Energia neagra reprezinta inca un concept pur teoretic, incercand sa descrie forta colosala ce invinge gravitatia care tine alaturi marile galaxii si le impinge pe acestea sa se departeze unele fata de altele. Astfel s-au nascut ipotezele privind sfarsitul Universului nu intr-un Big Crunch - o mare implozie generata sub imperiul fortelor gravitationale, care, o data ce s-a pierdut impulsul din momentul zero al Big Bang, incep sa atraga unele spre altele galaxiile, ci intr-un Big Rip - adica galaxii si corpuri ceresti ratacind intr-un spatiu infinit si gol la distante din ce in ce mai mari unele de altele, fiind distruse de aceasta acceleratie continua pana la nivelul atomilor.