De ce nu va ajunge Băsescu preşedintele SUA

de Vlad Teodorescu | 05 Iun 2008 • 00:00

"Carevasazică, ce am avut noi de pregătit pentru astăzi?” Cam aşa ar trebui să sune, în fiecare dimineaţă, prima întrebare pe care şi-o pun politicienii, asa pe negîndite, între drumul către periuţa de dinţi, duşul fierbinte şi primul telefon de "biznis” al zilei. Miercuri la prima oră, eu cred că răspunsul datorat profesorului care încă ne mai bîntuie din cînd în cînd conştiinţele trebuia să se refere la fair play. La doza minimă de eleganţă cu care chiar şi politica, asemuită – dezonorant pentru ele - de multe ori cu practicantele celei mai vechi meserii din lume, ar trebui tratată.

Ne aflăm la cateva ore înainte de anunţarea numărătorii finale a voturilor din primul tur al localelor şi la o noapte distanţă de seria de atacuri declanşate de preşedintele en titre al ţării, domnul Traian Băsescu, împotriva unui fost preşedinte al ţării, domnul Ion Iliescu. Nu m-a mirat nimic din ce a spus actualul chiriaş de la Cotroceni. Absolut nimic din ce nu s-a mai spus cu ocazia Zilei Naţionale, Zilei Copilului, Festivalului Berii şi Zilelor Cărţii la Sate. De mirare a fost doar contextul în care au fost rostite acuzele pe care chiar şi eu, unul care nu are nici o afinitate cu preşedintele onorific al PSD, le-am considerat mai răsuflate decît glumele cu frizerii şpăgari din vechiul regim.

Să ne înţelegem, nu era vorba despre o reeditare a unui tur de scrutin pentru prezidenţiale şi nici despre o eventuală nouă candidatură a lui Băsescu la Primăria Generală. Subiectul era legat de candidaturile a doi cetăţeni beneficiari ai dreptului de a vota şi de a fi aleşi

Prin atacurile sale cu ricoşeu preşedintele Băsescu nu a făcut altceva decît să se bage singur în seama în vederea turului doi al campaniei electorale care tocmai a început. Preşedintele este conştient că o eventuală luare de guler cu "la-fel-de-miştocarul-Oprescu”, cu "Greu-de-ucisul-Sorin” nu numai că l-ar pune în situaţia să explice ce are sula cu prefectura, dar l-ar putea conduce şi spre o poveste cu final neşteptat. De aceea Băsescu a mutat disputa într-un plan pe cît de personal pe atît de alături cu adevărata campanie pentru Primărie.

Şi din această perspectivă se poate spune că atacul de marţi seară nu a fost decît o altă gafă a preşedintelui Băsescu care atunci cînd nu are adversari şi-i inventează şi cînd nu are scandaluri, le declanşează!

În aceiaşi zi, dar la cîteva mii de kilometrii depărtare, un alt politician făcea declaraţia politică a vieţii sale: " În această seară vă pot spune că voi fi candidatul democrat pentru preşedinţia Statelor Unite” a zis candidatu’ democrat Barack Obama, neuitînd să pomenească în termeni mai mult decat elogioşi de prestaţia adversarului său, Hillary Clinton. Aceiaşi cu care, pînă în urmă cu cîteva minute, a dus o bătălie pe viaţă şi pe moarte, fără menajamente dar şi fără lovituri nepermise, pentru onoarea de a deveni urmaşul lui Abraham Lincon, Theodore Roosevelt, Bill Clinton & Co.

Deşi nu este treaba mea, cred că Obama a arătat o trăsătură de caracter pentru care chiar merită să devină primul preşedinte de culoare al Statelor Unite. Nu tu o acuzaţie că numita Hillary ar fi subtilizat flotila cu Air Force One cu tot sau că s-a mutat ilegal în căsuţa albă din Mihăileanu colţ cu Washington Boulevard. Lecţia de fair play predată de senatorul democrat (dar nu şi liberal) a depăşit stadiul de morală şi a părut un act de normalitate într-o ţară democrată.

Prin comparaţie, ieşirea de marţi seară a domnului Băsescu – şi mă refer aici mai puţin la atacul în sine cît mai ales la mentalitatea care l-a generat – constituie motive suficiente pentru care domnia sa nu va ajunge niciodată preşedintele SUA.