Depresii târzii

Înainte vreme, adică prin tinereţea studenţiei, se întâmpla ca tot felul de tineri de sex opus să mă acosteze cu diverse apropouri. Stupide şi, desigur, profund incomode. Cumplit era însă faptul că, dacă se întâmpla să ne aflăm pe acelaşi trotuar, de cele mai multe ori primeam şi palme nonşalante peste popoul meu tânăr şi lipsit de apărare.

Astăzi însă, când, deşi încă tânără, sunt totuşi o femeie măritată, tinerii aceia musculoşi m-au lăsat în pace. Dacă mă văd pe stradă nu mi se mai adresează şi nu-mi mai aruncă palme peste fund, preferând să mă ignore în favoarea unor tinere domnişoare. Cauza poate fi atât moaca mea deosebit de acră, cât şi faptul că nu mai port neapărat ţinute îndrăzneţe (şeful companiei ar aprecia să nu-i distrag privirea de la rapoarte şi să i-o îndrept către dosul meu iţit obraznic din fuste). Asta nu înseamnă însă c-am scăpat. Sunt nişte elevi puberi la mine-n cartier, cărora taţii le-au dat voie să le folosească after shave-ul şi le-au cumpărat telefoane mobile şmechere. Imberbii ăştia umblă creanga să "agaţe". Ei bine, pe cine credeţi că s-au găsit ăştia s-agaţe? Pe mamaie. Adică, pe subsemnata. Şocul însă a fost când un cretinoid mic ţac, mi-a ars şi una peste fund. Aţi ghicit, exact ca-n tinereţe. Doar că infinit mai penibil. Atunci mă răţoiam cu foc la manipulatori şi dup-aia îmi vedeam, cică serioasă, de drumul meu. De fapt, savuram în interior interesul pe care fundul meu îl stârnise. Acum însă, în cartierul unde lumea mă ştie cuminte şi la casa mea, mi s-a părut absolut jenant să mă întorc la mucoşi şi să le dau cu geanta-n cap, fix ca o mamaie. Aşa că i-am ignorat, vezi, Doamne, autoritar, ca un adult înţelept, şi mi-am văzut de drumul meu. Mă apasă însă următoarea dilemă: oare fundul meu a rămas apetisant doar pentru micuţii mucoşi de generală? Hm...