Incă un răspuns valid la intrebarea "ce se mai poartă astăzi?" este "divorţul". Rapoartele statistice confirmă două evidenţe: a crescut vărsta medie la care se ia decizia formării unei familii şi totodată a crescut incidenţa divorţurilor.

In UE se divorţează pe capete. Să ne bucurăm?

Incă un răspuns valid la intrebarea "ce se mai poartă astăzi?" este "divorţul". Rapoartele statistice confirmă două evidenţe: a crescut vărsta medie la care se ia decizia formării unei familii şi totodată a crescut incidenţa divorţurilor.

EVIDENŢa. Navigam eu liniştită pe internet şi cănd colo, peste ce dau? Un site religios care anunţa in titlu, mare, că deţine "informaţii triste" despre căsătoria in spaţiul Uniunii Europene. In detaliu, aflăm că astăzi, in UE, aproape jumătate din căsătorii se lasă cu divorţ. Belgia e cap de listă, inregistrănd divorţuri la peste 70% dintre cupluri, in vreme ce italienii şi irlandezii sunt cu mult mai fideli deciziilor luate, aşa incăt numai 17%-18% işi dărămă căminele conjugale. Una peste alta, arată studiul citat de site, dacă Uniunea Europeană inregistra in 1980 nu mai puţin de 670.000 de cupluri divorţate, in 2005 numărul lor depăşea milionul. Ba mai mult, ca să intrăm pe deplin in complexitatea problemei, ni se arată că in Suedia, Franţa şi Marea Britanie se găseşte o groază de copii născuţi in afara căsătoriei. Ceea ce, desigur, se inscrie in acelaşi registru "trist".

Citește pe Antena3.ro

Cum a funcționat rețeaua uriașă și sofisticată construită pe Tik Tok pentru Călin Georgescu, pe model Stoianoglo

AŞA NU. Drept pentru care mă bucur. Pentru tot procentul ăla mare şi absolut infiorător de populaţie care a decis să ia atitudine. Orice creştin religios se revoltă, i se ridică păru’-n cap, face urticarie pe motiv de indignare, că, vezi Doamne, cum e posibil să te pui de-a curmezişul şi să nu respecţi un jurămănt făcut in casa Domnului. Păi, e posibil. De pildă, cănd te duci să te juri că o să fii alături de partener pănă la moarte, e posibil ca acesta să nu-şi fi manifestat incă apucăturile violente. Sau să nu se fi apucat de băutură la modul cronic şi irecuperabil. Ori e posibil ca partenerul să nu fi intălnit incă pe cutare sau pe cutărica, personaj care in cele din urmă să-i sucească minţile şi din respectiva pricină să nu mai doarmă pe-acasă sau, de ce să ne dăm după deget, să nu-şi mai ducă la-ndeplinire indatoririle conjugale. Fie vorba de plătit intreţinere, făcut piaţa sau prestat activităţi sexuale. Din exces de zel, e posibil ca unii să se fi căsătorit virgini. Chiar dacă-i demodat, se mai poartă. Şi după jurămăntul sfănt să constate că, din punct de vedere fizic, potriveala e zero. Ce te faci atunci? Culmea e că primii care se-nghesuie la datul cu părerea şi aruncatul cu pietre sunt taman ăi mai habotnici habotnici, care ştiu toate sărbătorile şi rugăciunile pe de rost, care duminică de duminică se-nghesuie la slujbă, te calcă pe picioare şi dacă nu te dai din calea lor il invocă pe necuratu’, ca să bage credinţa-n tine. Şi după slujbă se reunesc creştinii in grupuleţe, "bisericuţe" in argou, şi bărfesc de li se strepezesc dinţii. Da, dar ei nu divorţează şi nu provin din familii destrămate. Ei sunt un exemplu!

ANUŞKA

Cadou de la CNA

Mi-aduc acum aminte mai acut ca oricănd de o-ntrebare jurnalistică prin care transpar atenta informare a vorbitorului şi indicele de inteligenţă al purtătorului: "Ce planuri de viitor aveţi?". In preajmă de An Nou, cred că a mă concentra pe răspunsul la o atare intrebare s-ar potrivi conjuncturii. Şi, pe dată, mă năpădeşte lista de opţiuni. Rănjesc idiot. Vreau o maşină cu măcar 100 CP, pentru că-mi place să ţăşnesc de la stop cu mare avans. Apoi imi doresc să găsesc un chilipir de apartament cu trei camere, ca să-l schimb pe-ăsta de două. S-o iau de la capăt cu renovatul şi cu mobilatul, că acum am exerciţiu. Imi mai doresc să mă duc la Paris cu un cheap-flight, de pe-o zi pe alta. Numai să zic c-am trecut pe-acolo. Mai vreau un ceas, o pereche de cizme roşii asortate, cu geantă aşijderea. O pereche de cercei şi pandantiv asortate la inelul pe care l-am primit cănd am sărbătorit 11 ani de cănd suntem impreună. Şi-un telefon roşu. De asemenea, imi doresc foarte mult ca Anul Nou să-mi aducă embargo la ştirile oligofrene despre personaje dubioase. Nu mai vreau să aud despre ţăţe, silicoane, despre cine cu cine a fost surprins mozolindu-se in bar pănă la orele dimineţii, despre cine a părăsit pe cine. Vreau să preluăm ştirile de la BCC sau de la CNN şi să le traducem. Atăta doar. Morar are o vorba bună: putoret. Măcar de nu s-ar mai lăsa ademenit să citească ceva, orice, cu referire la respectivul putoret. Putoretul să stea la el acasă, să termine nişte cursuri de formare profesională sau de specializare in orice altceva decăt nimic. Şi apoi să preia media, dacă doreşte, ştirea conform căreia o fostă reprezentantă a putoretului autohton a reuşit să bată o mie de cuie in 5 ore. Sau că, mă rog, a fost surprinsă făcănd ceva. Orice in afară de performanţa actuală de a face nimic cu aşa graţie! Şi vreau să mai primesc cadouri precum unul recent de la tv, in care un post recunoştea că a fost amendat de CNA pentru că la ştiri nu s-a folosit un limbaj corect gramatical. Şi punctau exact ce n-a fost bine, după care avansau varianta corectă. In sfărşit, semne bune anul are!