Hristos a înviat!

Gabriela Vrânceanu Firea: Aştept cu sufletul la gură clipa în care preoţii ies din biserică să spună "Veniţi de luaţi lumină!"

 Cum o să petreci Sărbătorile Pascale?

Am înţeles că i-ai făcut deja un cadou mamei tale. Sunt foarte fericită că anul acesta, când împlinesc majoratul de când sunt bucureşteancă, adică 18 ani, am reuşit să-mi împlinesc visul - acela de a o aduce şi pe mama în Bucureşti. M-a ajutat Dumnezeu să-i pot achiziţiona o locuinţă în Cartierul German Residenz, din Chitila, la 15 minute de Arcul de Triumf, unde va putea locui în condiţii civilizate, în confort, cu tot ce are nevoie în preajmă: biserică, supermarket, piaţă etc.

 Despre moldovence se spune ca sunt gospodine desăvârşite. Prin urmare, ce bucate prepari cu mâna ta şi ce bunătăţi preferă soţul şi fiul tău?

Nu am cum să uit că argumentul forte al lui Răsvan, de a mă cere de soţie, a fost cel legat de calităţile culinare. Ceea ce pe mine mă face să fiu bucuroasă pentru că a şti să găteşti este un atu important în viaţa de cuplu. Se naşte acea stare, în jurul mesei, o căldură aparte, o complicitate. Şi anul acesta voi găti pască de ciocolată, stufat, ciorbă de miel. Tudor e înnebunit după ouăle fierte tari, vopsite în roşu, mănâncă în cantităţi periculoase.

 Ai o biserică anume unde mergi să iei lumină în noaptea de Înviere?

Bisericile mele de suflet sunt Schitul Darvari, Mânăstirea Radu Vodă şi Sfântul Anton. În Noaptea de Înviere, voi alege una dintre ele. Nu mă număr printre cei pentru care Paştele este doar o sărbătoare în care mâncăm şi ne vizităm rudele, ci trăiesc cu toată puterea minunea Învierii şi aştept cu sufletul la gură clipa în care preoţii ies din bisercă să spună: "Veniţi de luaţi lumină!"  

 Se petrecea altfel de Paşte înainte de '89?

Deoarece pentru mine Paştele nu este un eveniment monden, la care să mă îmbrac după ultima modă, să organizez o petrecere, să mă uit la divertisment sau să dau muzica tare, de bucuria Învierii. Şi înainte de '89 Paştele venea cu aceeaşi emoţie. Îmi aduc aminte că ne gândeam la tot felul de tertipuri, astfel încât să nu ni se stingă lumânările, până ajungeam acasă. Era ceva distanţă de la Biserică, până la noi în cartier. Ne bucuram foarte mult când reuşeam să aducem toate lumânările aprinse în casă şi puneam câte una în fiecare cameră. Era ceva magic, ca într-o poveste.

 Care este darul cel mai drag pe care l-ai primit de Paşte?

De la Tudor, fiul meu de aproape 14 ani, un elefănţel din cristale Swarovski iar de la Răsvan, soţul meu, o broşă cu briliante. Dar în afară de aceste cadouri mai costisitoare, păstrez tradiţia învăţată de la mama, aceea de a cumpăra pantofi noi, pentru Paşte, pentru fiecare membru al familiei. Poate e patetic, dar pe mine mă face să mă simt mai aproape de familia mea de la Bacău şi de anii petrecuţi împreună.

 Cum crezi că ar trebui să privească oamenii această Sărbătoare?

Învierea Mântuitorului ar trebui să nască în noi, creştinii, o stare sufletească ce nu se poate compara cu nici una din cele prin care trec oamenii. Este efectul unei uşurări, unei bucurii, unei încrederi şi unei nădejdi, pe care n-o poate produce în om, nici un alt fapt, nici un alt sentiment, nici o schimbare, nici o emoţie din cele ce pot încerca sufletul nostru.

 S-a întâmplat să petreci Paştele şi la serviciu, alături de colegi?

Sigur că da! Aşa va fi şi anul acesta! Sunt la Observator şi înainte de Înviere, sâmbătă, şi în prima zi de Paşte - duminica. Dar nu îmi pare nici o clipă rău! Colegii mei sunt a doua familie şi niciodată nu m-am dus la serviciu cu o povară în suflet. Sunt mândră că fac parte din familia Intact şi mi-aş dori ca şi colegii mei mai tineri să simtă la fel. Avem o mare responsabilitate faţă de telespectatorii, ascultătorii şi cititorii televiziunilor/radiourilor şi ziarelor noastre. De aceea nu avem voie să-i dezamăgim. Oamenii simt dacă îţi faci datoria fără suflet, doar pentru bani, sau doar pentru că nu ai alternativă.