Investigatia - Nu privi inapoi!

Cand vorbim despre carti politiste, reperele noastre sunt autorii americani, englezi, francezi. Este si firesc, ei au dus literatura politista pe culmile sale de azi. Dar si in alte parti ale lumii apar scrieri cu detectivi si criminali care nu sunt cu nimic mai prejos decat capodoperele genului. Din pacate, ele nu se bucura de aceeasi recunoastere pe intregul mapamond.

Si totusi exista cazuri fericite de scriitori care, datorita unei conjuncturi favorabile, scapa din captivitatea limbii de circulatie redusa in care scriu si reusesc sa fie incununati cu laurii unei consacrari internationale. Un astfel de caz il reprezinta Karin Fossum, supranumita "Regina crimei" in tara sa, Norvegia. In romanul "Nu privi inapoi!", tradus si in romaneste, ea manuieste cu abilitate si dezinvoltura tehnica naratiunii de suspans, dovedind o buna asimilare a lectiei maestrilor. Cartea e o demonstratie perfecta a modului in care trebuie prezentata desfasurarea unei investigatii, astfel incat atentia cititorului sa fie mentinuta treaza pe intregul parcurs al lecturii. Dar acesta e captivat si de rafinamentul descrierilor de ambiante, obiceiuri, personaje. Satul norvegian in care se deruleaza actiunea e un spatiu coplesit de tristete, mohorat si apasat de griji. Casele sunt vechi si naruite, drumurile desfundate, peisajul inconjurator dezolant. Eroii se zbat ca ferecati intr-o carapace impenetrabila, incercand sa-si ascunda disperarea provocata de un mediu sufocant. Moartea brutala a unei adolescente accentueaza imaginea unei comunitati condamnate la o pieire lenta. Un inspector - Konrad Sejer, el insusi impovarat de mari framantari sufletesti, descifreaza misterul acestei morti, dupa ce se confrunta cu numeroase alte mistere. Un loc in care de multa vreme nu s-a mai intamplat nimic deosebit se dovedeste a fi depozitarul unor secrete teribile. Trecutul sau poarta un sigiliu al terorii si suspiciunii, ca si cum ar fi sub un blestem. Ancheta lui Sejer se desfasoara fara lipsa de energie, poticnit, de parca insusi criminalistul s-ar teme sa afle mai rapid deznodamantul, banuind ca adevarul va fi coplesitor. Si, intr-adevar, viziunea lui amara asupra vietii va fi confirmata la sfarsit. Si chiar daca ucigasul e descoperit, comunitatea nu-si va regasi linistea pierduta cu multa vreme in urma, ramanand cufundata in letargie, pana cand un alt eveniment tragic o va smulge din amortire.