Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Să te ferească Sfăntuâ de găndurile femeilor frustrate
O doamnă nemţoaică s-a trezit intr-o bună zi cu arzătoarea dorinţă de-a lua la puricat mariajul, prin prisma articolelor din Codul Civil şi fără nici urmă de referire la zvăcnirile emoţionale. Madama propunea un contract civil cu termen de expirare de şapte ani. Precizări: dacă semnatarii nu constatau că se iubesc ca-n prima zi, că le mai place să facă sex şi că nu s-au săturat de reproşurile conjugale rutiniere, atunci devenea cazul ca mariajul să fie lovit de nulitate direct in freză. Practic, la finele celor şapte ani, dacă nu te cărăbăneai frumuşel cu consoarta la primărie să confirmi in faţa reprezentanţilor statului că o mai vrei la tine-n pat, atunci statul arunca la coş contractul iniţial, cu sentimentele voastre cu tot, cu amintiri, cu supărări, poate chiar cu copiii rezultaţi in urma-mperecherilor repetate. Adică statul ar fi luat in mănă situaţia şi-ar fi aruncat oficial dragostea oamenilor la gunoi dacă protagoniştii s-ar fi zbătut cumva intr-un fel de lene şi de nesimţire conjugală.
Fireşte, doamna prezenta in fişa de diagnostic două traume severe, pe temă de divorţ. Or, tocmai aici mi se ridică mie problema. Să presupunem că madam e traumatizată de soţul 1. Nemaisuportănd insultele sau chiar violenţa fizică, impotenţa sau mirosul abudent de transpiraţie, nu ştim ce, doar presupunem, dama decide să ia măţa de coadă şi cu ea de coadă merge să se separe.
Apoi dă-n fasole cu mariajul 2. Alte acte, alte abureli.
A OPTA MINUNE. Pănă aici apele par limpezi. Numai că madam acum are impresia c-a descoperit a 8-a minune a lumii. Măi tanti, păi zic eu aşa, in sinea mea mică şi niţel naivă, cu ce mă ajută pe mine, tanti, dacă statul imi desface mie contractul după şapte ani? Asta mă ajută numaâ dacă mata porneşti de la premisa că toate căsniciile se duc la mama dracuâ pănâ vine statuâ cu reteaza! Da-n caz că ele se tărăie bine mersi in indulgenţa lor sentimen-tală, atunci dumneata nu faci decăt să-i stresezi pe bieţii oameni, şi taman cănd işi petrec a şaptea ani-versare la Paris, să-i faci tu să-ngheţe inima-ntrănşii că, ptiu!, au uitat să treacă pe la stat să confirme că-s in regulă. Păi, măi femeie, normală eşti dumneata la minţişoară?! Eu zic că mai bine să dea statuâ din cănd in cănd căte-un telefon acasă la lume ori măcar să trimită o scrisorică, şi să-i intrebe-aşa, pe ocolite, de chestii intime. Şi dacă işi dau dănşii seama că treaba pute la apartamentul x, familia y, atunci să dea fuga repede să deratizeze. Ori măcar să facă nişte curăţenie spirituală, o prăjiturică sentimen-tală, ceva, să mai parfumeze incăperea. Nu? Aţi putea, chiar, să chemaţi prima dată echipa la dvs. acasă şi să vedeţi cum merge. Şi abia apoi s-o daţi pe goarnă fluxurilor internaţionale de ştiri, că dacă nu, va răde naibii o lume-ntreagă, cu curci cu tot!
