"Trenul accelerat Bucureşti - Mangalia pleacă In cinci minute de la linia cinci."
Se poate sa fie zi, se poate sa fie noapte. La fel cum iarna poate fi.... Randurile de fata se adreseaza nu ochilor, ci sufletului. Cititi-le cum se cuvine.
"Trenul accelerat Bucureşti - Mangalia pleacă In cinci minute de la linia cinci."
Se poate sa fie zi, se poate sa fie noapte. La fel cum iarna poate fi....
Marea e la fel de frumoasa si iarna. Poate mai frumoasa. In sunetul talazurilor furtunoase acordăndu-se o parte din iarna neliniştii noastre. Covorul pe care-ţi scrăsnesc paşii e plin de scoici eşuate, ce se lasa intrepătrunse, intr-un acord tacit, de enclavele albului zapezii. Mirosul e acelasi, poate un pic mai puternic Narile freamata aspirandu-l cu nesat, un elixir ce se scurge din plamani in tot corpul. Pescarusii, agatati in rafale de vant, se contopesc in tonul de culorii cenusii al peisajului, desconspirandu-siu prezenta doar prin tipete guturale, onoruri pentru stapanul domeniului.
E un cadru cunoscut dar pe care nu ai putinta sa-l recompui in imaginea verii. Te agati de repere stabile. Acolo-s umbrelele din stuf, mai cocosate si grabite sa se ascunda in peisaj, ca impovarate de grijile unor cozi la medicamente. Acolo e epava... A fost epava.
Fotografiile ingalbenesc. Doar o alta transpunere a ridurilor ce ti-au aparut pe frunte.
Poate ca, din cand in cand şe incumeta sa sopteasca, neauzit, amintiri, inlantuind zambete si lacrimi, epave a ceea ce a fost...
Povestea merge mai departe.
Termenii seci ai unei stiri ar redacta faptul epava din Vama Veche nu mai exista, s-a scufundat. Randurile de fata se adreseaza nu ochilor, ci sufletului. Cititi-le cum se cuvine.