Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XII)

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871 în Craiova şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955 în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

Convingerea lui Tanriöer e că Germania va sfârşi în anul 1942 în Rusia, dar că din 1943 înainte anglo-americanii vor lua «le dessus», vor bate pe japonezi şi vor ajunge să impună pacea nemţilor...

La întrebarea mea: «Cum vezi putinţa englezilor - dacă ar fi victorioşi - să oprească pe ruşi la Nistru?» - Turcul mi-a răspuns: «Prin aviaţie... Englezii vor avea o aviaţie formidabilă, iar sovieticii nici una...». Presa din New York anunţă că în Germania e revoluţie, că armata a hotărât să omoare pe Hitler şi să impună pacea... Asemenea ştiri au fost difuzate şi la Radio, pentru America de Sud... La Berlin se regretă că n-au fost difuzate şi pentru Europa - căci nimic nu poate întări mai mult spiritul german de rezistenţă decât asemenea minciuni...

De văzut! Procesele politice de la Riom (Daladier, Blum et Comp) au fost fixate pentru ziua de 9 februarie. La Baroul din Bucureşti se revizuieşte iar lista celor înscrişi... Un articol al legii Baromitov prevede că avocaţii înscrişi care n-au pledat 6 ani consecutiv pot fi radiaţi. Pe temeiul acestui articol, se zice că domnii din fruntea Baroului vor să excludă pe Ghelmegeanu... Virgil Potârcă a cumpărat pe preţul de 20 milioane fabrica de metalurgie Goldenberg, din Griviţa. Mănoasă carieră e şi politica!

Xenopol Radu e tot în lagăr, cu toate sforţările oamenilor lui să-l scape.

Marţi, 13 ianuarie
A nins toată noaptea; termometrul: - 9°. E o iarnă ca în poveşti şi cum n-am mai avut de mult! De pe frontul rusesc veştile sunt bune, în sensul că nemţii nu se lasă biruiţi de iarnă. Ruşii atacă cu înverşunare în sectoarele de la Nord şi din Centru al frontului lor, fără a reuşi să străpungă liniile germane care ocupă noile poziţii determinate de Comandamentul lor. Comunicatele nemţeşti vorbesc de pierderi mari în rândurile forţelor sovietice care atacă fără rost şi fără nici o menajare a oamenilor. În sectorul de Sud, în Crimeea, nimic nou. În Africa de Nord, acalmie. Japonezii înaintează mereu: au ocupat şi Insula Celebes, în Arhipelagul Molusulo, colonie olandeză bogată în minereuri şi în culturi tropicale. Celebes are o întindere de 190.000 de kilometri pătraţi. La Singapore, situaţia e din ce în ce mai critică pentru englezi...

Ultimul discurs al lui Roosevelt a fost evident rostit ca să ridice moralul americanilor, foarte deprimat de pe urma succeselor japoneze. În această cuvântare, preşedintele Franklin R. a afirmat un program de înarmare din care relevăm următoarele cifre: la sfârşitul anului 1942, Statele Unite vor avea 45.000 de tancuri, 20.000 de tunuri de tot calibrul şi 60.000 de avioane - iar la sfârşitul lui 1943, alte 35.000 de tunuri, 75.000 de tancuri şi 125.000 de avioane.

Citește pe Antena3.ro

Șefa partidului lui Călin Georgescu, reacție violentă în fața jurnaliștilor, în prima zi în Parlament

Programul este impresionant, potenţialul industrial al Statelor Unite este mare - dar totuşi se pune întrebarea dacă poporul american, cu moravurile lui şi cu Constituţia lui democratică, va fi în stare să facă un asemenea efort. Vor trebui transformate atâtea uzine pentru satisfacerea acestui plan militar gigantic, la care se mai adaugă construirea şi înarmarea unei flote de 8 milioane de tone în 1942 şi de 10 milioane de tone în 1943 (prevăzute tot în programul lui Roosevelt), vor trebui formaţi atâţia piloţi şi mecanici pentru avioane, pentru tancuri şi pentru vase, vor trebui instruiţi atâţia artilerişti şi creată din aproape nimic o armată atât de formidabilă pentru manipularea acestui armament gigantic - încât un mare punct de întrebare se pune cu privire la aplicarea programului anunţat.

Se pune cu atât mai mult, cu cât constatăm că, în trecut, programele anunţate de Roosevelt n-au prea fost executate după litera făgăduielilor. De la 1933 încoace, Statele Unite au cheltuit miliarde pentru amenajarea şi înarmarea bazelor lor navale din Pacific, la Manila, Hawaii, Cavite, Guam şi Wake, pe care toate Roosevelt le-a declarat inexpugnabile şi care toate au căzut la prima suflare a vijeliei japoneze...

La Berlin, cercurile militare se arată foarte sceptice asupra realizării noului program american. O armată nu se improvizează, afirmă aceste cercuri, şi tradiţiile demagogice şi electorale nu pot înlocui tradiţiile militare...
Cine va trăi va vedea...

După ştiri de la Londra, ideea unei ocupări a Statului Eire (Irlanda) se agită tot mai mult în Anglia. De Valera a declarat că irlandezii se vor opune oricărei încercări de ocupare a insulei lor şi că se vor bate până la ultimul om... Printr-un decret s-a hotărât descentralizarea învăţământului nostru primar, secundar, special şi seminarial.

Cu începere de la 15 ianuarie, toate chestiunile relative la şcolile şi cadrele acestor învăţăminte vor fi rezolvate de la inspectoratele locale, reorganizate în acest scop. În ce priveşte aceste probleme, Ministerul Educaţiei Naţionale va funcţiona numai ca o instanţă de apel, în cazuri anume specificate. Teoretic, măsura e bună, dar, cu moravurile noastre, mă tem că, în aplicare, ea va da greş... Nu putem găsi un ministru ca lumea, dar atâţia inspectori!

Din cauza dificultăţilor de transport, pe această vreme de iarnă grea s-a suspendat trimiterea coletelor adresate soldaţilor pe front. Mai bine aşa: până acum, şi fără iarnă grea, aproape nici un colet n-a ajuns la destinaţie; s-au pierdut şi s-au furat pe drum - e mult mai bine să nu se arunce banii pe fereastră şi să nu-şi mai facă bieţii ostaşi iluzii degeaba. Din sutele de mii de pachete trimise prin Crucea Roşie, n-a ajuns nici unul unde trebuia! Ce ţară de netoţi suntem!

Ziarele publică un comunicat prin care se aduce la cunoştinţa publicului că escroci cutreieră casele şi prăvăliile cerând daruri şi bani în numele Mareşalului Antonescu, al d-nei Antonescu sau al Consiliului de Patronaj - şi comunicatul cere tuturor să nu se lase ademeniţi şi să dea pe escroci pe mâna Poliţiei. Mareşalul, Doamna şi Consiliul de Patronaj nu se adresează publicului decât prin organele lor speciale (care sunt, comunicatul nu-l spune...).

Până aci nimic de zis (afară numai că comunicatul era inutil), dar ceea ce e formidabil e partea a doua a tartinei prin care Preşedinţia Consiliului de Miniştri declară că autorităţile n-au dreptul să invoce numele Mareşalului, al d-nei Antonescu şi al Consiliului de Patronaj, şi că nimeni nu trebuie să dea urmare ordinelor primite şi întemeiate pe prestigiul acestor înalte supraautorităţi... Ce mărturisire de anarhie! Ce dovadă că cei de sus nu guvernează, ci se joacă de-a dictatura!

(Va urma)