Gena lui Dumnezeu

Teoria a făcut subiectul unui studiu publicat in 2004, intitulat "Gena lui Dumnezeu: modul in care religia este conectată la bagajul nostru genetic". Lucrarea compară patrimoniul genetic a 1.000 de voluntari, după ce fuseseră supuşi unui chestionar menit să le evalueze credinţa religioasă.

Potrivit lui Dean Hammer, expert in biologie moleculară, credinţa e "localizată" intr-o genă

Teoria a făcut subiectul unui studiu publicat in 2004, intitulat "Gena lui Dumnezeu: modul in care religia este conectată la bagajul nostru genetic". Lucrarea compară patrimoniul genetic a 1.000 de voluntari, după ce fuseseră supuşi unui chestionar menit să le evalueze credinţa religioasă. In final, specialistul a izolat o genă, VMAT 2, botezată "Gena lui Dumnezeu", ce controlează concentraţia de monoamine la nivel cerebral. Monoaminele, compuşi chimici prezenţi in creier, pot induce unui individ senzaţia de plăcere, fericire sau depresie. Monoaminele conţin dopamină şi serotonină, substanţe eliberate in mod normal de medicamantele psihotropice şi droguri. Hammer susţine că efectul acestora explică motivul pentru care mulţi indivizi posedă gena VMAT 2. In cazul lor, nivelul monoaminelor este reglat astfel incăt ei să poată intra intr-o stare de transă.Â

BAZA GENETICĂ. Un al doilea studiu a fost realizat de psihologul american Laura Koening pe un eşantion alcătuit din 546 de voluntari, dintre care 100 de gemeni monozigoţi (gemeni perfect identici, cu acelaşi patrimoniu genetic). Autoarea le-a oferit subiecţilor un chestionar pentru a afla importanţa pe care o acordă religiei. Concluzia a fost că, abia la vărsta adultă, gemenii monozigoţi ajung să manifeste concepţii similare despre religie, fenomen care nu s-a regăsit şi la ceilalţi subiecţi implicaţi in studiu. Koening a dedus că există o anumită bază genetică pentru religiozitate, care se afirmă de-a lungul vieţii indivizilor, indiferent de influenţele educaţionale. Un alt argument in sprijinul ipotezei menţionate il constituie studiul efectuat de Mario Beauregard, specialist in neuroştiinţă cognitivă al Universităţii din Montreal. El susţine că, după ce a scanat creierul unor călugăriţe carmelite, a obţinut dovada că materia lor cenuşie are capacitatea de a comunica cu o "realitate exterioară", lansănd ipoteza existenţei unui "creier spiritual". Oamenii comunică prin intermediul limbajului, in engleză, franceză, chineză etc., in funcţie de mediul in care au crescut. Asemănător, moştenirea genetică ii determină pe oameni să creadă in Divinitate sau să caute implinirea spirituală. Dar cultura, istoria, tradiţiile le "dictează" să devină creştini, adepţi al religiei hindu, ebraice, budiste sau musulmane.

Cercetătorii au stabilit că femeile au o componentă genetică "religioasă" mai dezvoltată decăt cea prezentă in organismul bărbaţilor, motiv pentru care ele sunt tentate mai des să se adreseze Divinităţii

News

"RENAŞEREA" OMULUI PREISTORIC. Cercetătorii care au studiat structura moleculelor de ADN in cazul "Omului din Neanderthal" susţin că este posibilă reconstruirea intregului genom al hominizior. Specialiştii cred că operaţiunea va putea fi efectuată cu succes, in ciuda deteriorării structurii ADN-ului datorate trecerii timpului. Savanţii speră ca, folosind un procedeu asemănător, să poată reface şi genomurile specifice mamuţilor şi urşilor preistorici care trăiau in peşterile de pe Terra cu milioane de ani in urmă.

PRADĂ "UITUCĂ". Potrivit unor cercetări recente, reprezentanţii unor specii de animale "uită" să se teamă de duşmanii naturali tradiţionali dacă aceştia nu ii vănează in mod constant. Elanii, renii, bizonii şi cerbii invaţă să se teamă de prădătorii care ii vănează doar in cazul in care ii intălnesc foarte des. Totuşi, animalele ce constituie prada pentru alte vieţuitoare se pot "reacomoda" cu sentimentul de teamă intr-un interval de timp foarte scurt. Dacă iniţial "prada" manifestă o anumită indiferenţă faţă de apariţia unui prădător natural, după o absenţă indelungată a acestuia din urmă, vor redeprinde foarte repede senzaţia de teamă faţă de atacatori.