Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un recent studiu al cercetătorilor britanici a confirmat faptul că mâncărimile pot fi molipsitoare, o proprietate asemănătoare posedând-o şi...scărpinatul.
Contagiozitate. Cercetările specialiştilor au evidenţiat existenţa unor centri nervoşi cu un important rol în producerea senzaţiei de mâncărime, pe de o parte, şi apariţia necesităţii de scărpinare, pe de alta. Potrivit savanţilor, înţelegerea modului de funcţionare a acestor centri nervoşi ar putea contribui la vindecarea sau ameliorarea stării de sănătate a unor persoane ce suferă de mâncărimi cronice. Aceştia au folosit un eşantion alcătuit din 33 de voluntari. Subiecţii au urmărit videoclipuri de 20 de secunde în care o persoană îşi scărpina sau îşi masa uşor o anumită parte a corpului. Circa 64% dintre ei au manifestat tendinţa de a se scărpina după ce au urmărit o altă persoană comportându-se astfel. Oamenii de ştiinţă cred că recentul experiment a demonstrat teoria potrivit căreia mâncărimile pot fi molipsitoare. Creierele a 18 dintre subiecţi au fost scanate în timp ce urmăreau videoclipurile pentru a sestabili activitatea cerebrală în perioadele respective. Scanările au relevat faptul că zonele în care se aflau aşa-numiţii “electroni-oglindă”, care ar putea uşura imitarea mişcărilor efectuate de alte persoane, au devenit active în timpul vizionării videoclipurilor.
Egoism sau altruism. Una dintre zonele active s-a dovedit a fi un “lob ascuns” al creierului, regiunea anterioară a Insulei, o porţiune a cortexului cerebral situată în fosa laterală a creierului şi acoperită de operculii frontal, parietal şi temporal. “Insula” reprezintă regiunea cerebrală în care se formează empatia pentru durere, astfel încât apariţia unei senzaţii neplăcute este explicabilă. Văzând o altă persoană scărpinându-se, realizăm că aceasta încearcă o senzaţie neplăcută şi empatizăm cu ea. În mod surprinzător, însă, când subiecţii au completat o serie de chestionare referitoare la propria empatie, cei mai afectaţi de scărpinăturile altor persoane nu înregistrau scoruri foarte bune. Este posibil ca Insula să propage mai degrabă senzaţia neplăcută de mâncărime decât empatia pentru personă care se scarpină. În urma unor teste de personalitate, autorii experimentului au constatat că nevroza, tendinţa de încerca emoţii negative, înregistra intensificări în cazul persoanelor care se scărpinau cel mai mult. Specialiştii sunt de părere că reacţiile de răspuns la sesizarea apariţiei durerii sau mâncarimii la o altă persoană sunt diferite. În cazul apariţiei resimţiirii unei dureri de către un alt individ, subiectul este tentat să se apropie de acesta. În timp ce, în cazul instalării unei senzaţii de mâncărime, subiectul este tentat să de depărteze de “sursă”. Astfel încât parcurgerea unei distanţe cât mai mari faţă de persoana care se sîcarpină poate consitui un avantaj
Mâncărime “psihică”. Specialiştii speră că recentul studiu vă putea contribui la ajutorarea persoanelor ce suferă de aşa-numitele măncărimi “de natură psihică”. Cei afectaţi resimt, în mod permanent, o senzaţie de mâncărime, dar, până în prezent, medicii nu au putut stabili cauza apariţiei acesteia. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că psihologia a jucat un rol important în desfăşurarea experimentului, ajutându-i pe autorii acestuia să înţeleagă mai bine fenomenul. Ei cred însă că procesele de natură psihică sunt foarte complexe, fiind necesare investigaţii suplimentare. Savanţii sunt de părere că nevroza poate constitui doar una dintre cauzele producerii acestora, o alta reprentând-o ariile cerebrale implicate în procesul de memorare. Deşi, unii oameni consideră scărpinatul un gest caraghios, acesta poate reprezenta a afecţiune destul de gravă, care afectează milioane de oameni, având o influenţă negătivă asupra somnului şI a calităţii vieţii.
