Inalta definitie a banilor

Daca nu e stricat, ce rost are sa-l repari (sau inlocuiesti)? E o zicala anglo-saxona care nu-si mai gaseste locul in societatea de consum. Produsul care merge prea mult tine locul ocupat pentru unul de generatie mai noua. Iar faptul ca noi suntem foarte multumiti cu asta de-acum e o nenorocire pentru muncitorii si firmele care vor sa ni-l vanda pe urmatorul...

E deja cazul DVD-urilor. Abia ne-am obisnuit cu ele, abia am cumparat sistemul acela home-video smecher sau playerul cu redare progresiva ca aflam un adevar tragic: suntem depasiti. Suntem niste dinozauri care se uita la cateva (in jur de 500) de linii pe un ecran prapadit si-abia intelegem actiunea. Suntem niste cartite care stau cu capul intr-o cutie cu imagini spalacite, lipsite de viata. Cineva trebuie sa vina sa ne elibereze. Dar cine?

Salvatorii sunt doi, in doua barci care se torpileaza una pe alta: Sony si Toshiba. Ambele companii lanseaza pe piata de la anul noile DVD-uri de inalta rezolutie. Intre ele e deja razboi, unul al vorbelor si aliantelor deocamdata, insa care s-ar putea transforma intr-unul al preturilor - lucru pe care ar trebui sa-l sarbatorim...

Dar nu despre asta e vorba, ci despre avantajul pe care il aduc liniile in plus pe ecranul televizorului. Merita sa dai 1.000 de dolari pentru un player nou, atata vreme cat nici la actualul imaginea nu e tocmai rea? Sunt in masura sa va dau un raspuns, o data ce am testat tehnologia 1080i de la o camera video Sony, cuplata cu o plasma de inalta rezolutie de la Panasonic (companiile n-au platit articolul asta, ca sa fie clar...).

Ei bine, merita. Dar intr-un fel special, care n-are legatura atat cu spectacolul vizual, cat cu sentimentul covarsitor al luxului. Daca vreti, diferenta intre DVD si inalta definitie e aceeasi cu distanta dintre VW Touareg si Porsche Cayenne. Ambele fac acelasi lucru, insa a doua impresioneaza mai tare, iar mutra ta, la volanul ei, e si ea de zece ori mai lucitoare...!

Rezolutia in cazul formatului Sony pentru videocamere (HDV) e cel putin dubla fata de DVD si pare chiar mai mare de-atat. Probabil ca formatul pentru DVD-ul de inalta rezolutie, care are specificatii asemanatoare, va fi impunator pentru oricine intra in sufragerie (si chiar asta va fi si prima functie a noului player, sa ameteasca musafirii!). Insa, intre 100 de euro un player DVD bun de azi si 1.000 cat va costa cel nou, distanta in bani e chiar mai mare decat in cazul masinilor de care am vorbit!

Evident, piata pe care noua tehnologie va evolua cu mai mare dezinvoltura e cea americana si vest-europeana, unde companiile de electronice pierd bani, tocmai pentru ca tehnologiile pe care le propun sunt vechi, produse de toata lumea si foarte ieftine. Rolul inaltei definitii e mai degraba de a aduce putina claritate la departamentul financiar. Si tot ea va termina cu democratia din sufrageriile lumii: inalta societate va trece pe inalta definitie. Asteptati-va s-o vedeti la un smecher cunoscut, in sase luni de-acum inainte!