Dintre misterele trecutului se evidenţiază cu o recunoaştere unanimă o construcţie uimitoare care se află printre minunile lumii şi este cunoscută sub numele de Piramida lui Keops
O să încep cu ce se vede şi apoi o să continuu cu ce nu se vede, dar are importanţă mai mare decît ceea ce se vede.
Dintre misterele trecutului se evidenţiază cu o recunoaştere unanimă o construcţie uimitoare care se află printre minunile lumii şi este cunoscută sub numele de Piramida lui Keops. Două milioane cinci sute de mii de pietre cu greutăţi cuprinse între două şi şaptezeci de tone fiecare au fost ridicate una peste alta pînă la o înălţime de peste 140 de metri. Construcţia uimeşte şi astăzi pe orice arhitect sau inginer constructor prin masivitatea şi precizia ei. Cu ajutorul tehnologiei moderne ar fi necesar să se lucreze şase ani, cheltuindu-se un miliard de euro pentru a se executa această piramidă.
O minune a lumii
Metodele folosite la această construcţie gigantică reprezintă şi astăzi un mister. Cultura egipteană străveche a dat cele mai importante opere chiar de la începuturile ei. Este ciudat că, o dată cu trecerea timpului, această cultură a involuat treptat în loc să evolueze de la primitivism la perfecţiune. O explicaţie a acestui fenomen ar putea fi că în Egipt conducătorii poporului erau descendenţii unei culturi care, înainte de a fi distrusă de potop, se afla pe o treaptă superioară de dezvoltare. Iată că în acea perioadă existau popoare care dispuneau de cunoştinţe şi tehnici de lucru mult mai avansate decît cele de astăzi.
Cum a fost posibilă transportarea unor blocuri de granit cu greutatea de pînă la 70 de tone pe o distanţă de opt sute de kilometri, de la carierele de piatră din Asuan?
Max Toth şi Greg Nielsen, în cartea "Energia secretă a piramidei", precum şi Paul Liekens, în cartea "Efectul de piramidă", reunesc mai multe teorii create despre modul cum ar fi putut să fie construită Piramida lui Keops. Una dintre ipoteze este că blocurile de piatră au fost cărate cu bărci uriaşe pe Nil. Nu s-au descoperit însă urme ale unor asemenea bărci. De altfel, cum au fost transportate greutăţile pînă la bărci şi de la bărci la construcţie? Nilul era navigabil pentru ambarcaţiuni mari, în direcţia carierelor, doar cînd nivelul apelor era maxim. Curenţii erau puternici şi malurile pline cu nămol. Un bloc de şaptezeci de tone nu putea fi cărat pînă la corabie pe un teren instabil.
Istoricul grec Herodot a scris că la construirea piramidei au lucrat în jur de 400.000 de muncitori, timp de 20 de ani. În acea perioadă locuiau în Egipt 1,4
milioane de oameni, ceea ce ar fi însemnat că o pătrime dintre ei ar fi lucrat la piramidă, lucru ce nu ar fi fost posibil.
Forţe spirituale
În anii ’60 s-a construit barajul de la Asuan. Înainte de a da drumul lacului de acumulare ce se forma în spatele barajului, trebuia să fie salvate palatele şi statuile aflate acolo, în zona inundabilă. Cu toată tehnologia modernă n-au putut fi ridicaţi mulţi dintre monoliţi, pentru a fi mutaţi. Pietrele au fost sparte în bucăţi mai mici pentru a putea fi transportate. Cum au putut oare egiptenii antici să folosească la construcţii astfel de gabarite şi greutăţi? Există şi o teorie ce aparţine paranormalului, bazată pe cîmpurile energetice de frecvenţe înalte, manevrate cu ajutorul forţei spirituale. Călugării tibetani pot să-şi influenţeze spiritual nivelul de vibraţie al corpului, în aşa fel încît reuşesc să se ridice deasupra pămîntului, levitînd. Egiptenii ar fi putut folosi o tehnică asemănătoare, cu ajutorul căreia puteau să modifice nivelul de vibraţie al pietrei şi să scoată piatra de sub influenţa gravitaţiei, făcînd astfel posibil transportul ei. Zidurile din Ierihon s-au dărîmat din cauza unui sunet de trîmbiţă, care a nimerit frecvenţa de oscilaţie a structurii pietrei şi, intrînd în rezonanţă cu aceasta, a sfărîmat-o. Caruso a ridicat frecvenţa vocii pînă a spart un pahar. Iată două exemple care par de necrezut, asemenea celui legat de transportul prin levitaţie, dar care sînt posibile.
Apoi este foarte curios cum au fost tăiate blocurile de piatră, astfel încît îmbinările dintre ele să fie cu spaţii doar de o jumătate de milimetru. Cimentul care uneşte aceste blocuri este foarte subţire şi are o calitate incredibilă, încît o piatră cimentată doar pe o singură parte rămîne perfect fixată, în ciuda acţiunii distructive a climei şi a soarelui. Compoziţia acestui ciment nu a putut fi analizată nici pînă astăzi.
Tehnologie avansată
Pare incredibil, dar civilizaţia antică, fără echipamentele tehnologiilor de astăzi, a putut să creeze construcţii unice. Ar putea exista posibilitatea ca Pămîntul să fi fost locuit de o rasă care avea o tehnologie atît de avansată, încît să nu ne-o putem imagina. Sînt prea multe fapte care ne fac să ne ducem cu gîndul acolo. Piramidele construite în diferite amplasamente din lumea întreagă sînt virtual identice ca arhitectură, inginerie, zidărie şi orientare astronomică. Nici una dintre aceste piramide nu s-ar fi putut construi cu uneltele găsite la locul lor. Pe cîmpia Nazca din Peru există o serie de marcaje care amintesc de parcajele de avioane dintr-un aeroport modern. Un număr mare de desene şi sculpturi au fost dezgropate la excavările din aproximativ aceleaşi regiuni ca şi piramidele şi care prezintă oameni îmbrăcaţi şi cu căşti foarte asemănătoare cu ale piloţilor şi astronauţilor de astăzi. În America de Sud au fost descoperite statui care prezintă o varietate de tipuri rasiale, dintre care multe nu puteau fi cunoscute în mod normal de către cei care le-au creat. Mumificarea era practicată de toate popoarele care au construit piramide. În vechiul Peru au fost descoperite cranii care prezintă o dovadă sigură a unor operaţii efectuate pe creier, foarte bine realizate. De asemenea, în aceste locuri s-au găsit peste douăzeci de unelte folosite de chirurgii din antichitate. Un cunoscut neurolog peruvian a apreciat că mai mult de 85% din operaţii erau reuşite, ceea ce reprezintă după standardele de astăzi un procentaj fenomenal. Şi încă un amănunt, practicile religioase ale tuturor acestor civilizaţii arată un număr remarcabil de asemănări.
Numărul 13
Aceste construcţii magnifice, cu puterea şi misterele lor, se regăsesc la Marele Sigiliu al SUA. În "Secretele învăţăturilor tuturor timpurilor", Manly P. Hall subliniază acest lucru, arătînd totodată că misticismul era viu în guvernele din perioada înfiinţării SUA. Apoi numărul 13, pe care americanii se feresc să-l folosească, este prezent ca un număr misterios şi simbolic în Sigiliu. Iniţial, 13 colonii au format SUA, 13 stele se află deasupra capului vulturului, 13 litere sînt în motto: "E PLURIBUS UNUM", 13 frunze, 13 boabe se află în ramura prinsă în gheara dreaptă a vulturului, 13 săgeţi sînt în gheara stîngă, 13 dungi sînt pe emblema de pe pieptul lui. Piramida de pe Sigiliu avea ca motto: "ANNUIT COEPTIS", compus din 13 litere, iar această piramidă are 13 straturi de piatră. Acest Sigiliu apare şi pe bancnota de 1 dolar american.
Revenind în contemporaneitate, se poate spune că piramida a ajuns din nou în centrul atenţiei după ce Karl Drabl, inginer radiofonist ceh, unul dintre pionierii radio-televiziunii din Cehia, a depus patentul cu numărul 91304. Această invenţie stranie a făcut înconjurul lumii. Prin ea, Drabl afirmă că spaţiul din interiorul unei piramide mici, care copiază Piramida lui Keops, poate modifica tăişul de oţel al unei lame de ras. Patentul depus la Praga în 1949 a fost îndelung cercetat, astfel că de-abia după zece ani i-a fost acordat brevetul de invenţie. Karl a făcut experienţa cu o lamă de bărbierit, pe care a folosit-o şi a pus-o apoi în centrul unei mici piramide, după care a folosit-o din nou. Lama era la refolosire ca nouă, bărbierindu-se cu ea de sute de ori. Ce se întîmpla de fapt? În interiorul piramidei, la 1/3 distanţă de bază şi 2/3 de vîrf, se găseşte locul unde energiile Yin şi Yang se întîlnesc, aici avînd loc o echilibrare energetică. Cînd lama cu care se bărbierea inventatorul nu mai tăia, de fapt ea avea porţiunea ascuţită tensionată sub formă sinusoidală. Sub piramidă tensiunile structurale de pe zona ascuţită dispăreau şi lama revenea la forma tăioasă.
Experienţe
S-au făcut apoi nenumărate experienţe în piramidă. O bucată de carne a fost aşezată în interiorul ei şi alta în afară. După acelaşi timp scurs, cea din piramidă s-a deshidratat, uscîndu-se, iar cea din afară s-a alterat. Dacă se aşază seminţe sub piramidă, acestea vor deveni legume mai sănătoase şi plante mai frumoase, iar rezistenţa şi gustul vor fi superioare. Strugurii puşi sub piramidă se deshidratează în scurt timp, dar rămîn sănătoşi fără să mucegăiască. Apa de la robinet, care stă în piramidă 24 de ore, devine calitativ superioară, avînd totuşi gustul schimbat. S-au făcut experienţe şi pe carburanţi folosiţi la automobile după ce au stat sub piramidă. Consumul motorului ce folosea aceşti carburanţi s-a micşorat vizibil. Piramida oferă protecţie împotriva coroziunii, curăţă pietrele semipreţioase de încărcături care le schimbă culoarea, încarcă bateriile descărcate, activînd forţat reacţiile chimice din ele pentru a mai produce curent şi exemplele pot continua.
Piramida are un efect deosebit asupra fizicului şi psihicului uman, avînd un efect extraordinar în a-i menţine acestuia sănătatea şi chiar în a-i deschide capacităţile paranormale.