Destinatar – Europa Liberă, expeditor – Securitatea

Redactorii de la Europa Liberă primeau şi scrisori din partea auto­rităţilor române, scrisori prezentate ca fiind opinii de ascultător. O astfel de scrisoare - trimisă prin poşta elve­ţiană de vreunul dintre ofiţerii Securităţii, legendat sub cine ştie ce aco­perire la Berna - a fost comentată de Nestor Rateş, şeful Secţiei române de la Radio Europa Liberă, astfel:

"A doua scrisoare la care aş vrea să mă refer astăzi este trimisă din ţară (acest lucru este clar după caracterele maşinii de scris şi hârtia pe care a fost bătută la maşină). E o polemică violentă cu postul nostru de radio pe tema disputelor româno-maghiare. Autorul nu-şi spune în nici un fel, încheind cu cuvintele «Nu vă fac cinstea unei semnături», care vă dau o idee asperitatea tonului acestei scrisori. Ar fi putut semna cu numele său şi trimite scrisoarea cu poşta română (efortul de a o expedia cu poşta elveţiană mi s-a părut inutil), căci autorităţile din ţară nu pot fi de­cât incitate de acest text. Sunt 10 pagini bătute la un rând care ne-ar lua mai bine de 30 de minute dacă ar fi să le citim la radio.

Nu avem timpul necesar şi nici nu cred c-ar avea rost. Dar aş vrea să citez câteva pasaje din scri­soare pentru a ilustra opiniile autorului. El se năpusteşte asupra noastră chiar de pe prima pagină: «Vă băgaţi ca musca-n lapte în proble­matica româno-maghiară, despre care nu aveţi nici cea mai vagă idee sau, dacă-mi permiteţi, sunteţi total afoni. V-aţi pierdut nu numai uzul raţiunii, dar, mai grav, şi facultatea de discer­nământ. Nu mai puteţi judeca, nu mai puteţi alege grâul de neghină, daţi ştirile de-a valma, cum vin, ne­gândindu-vă nici o clipă că vă faceţi de râs, că preluaţi fapte care nu au nici un sâmbure de adevăr, fapte care sunt pure şi goale calomnii. Dar pentru că se referă la noi, românii, şi pentru că dv., conform ordinelor primite de la «boss»-ul dvs. de dincolo de Ocean care vă finanţează, sunteţi ex-officio în tabăra ungurească, le difuzaţi cu ura cea mai deşănţată."

Redactorul REL continuă: "Să oprim aici diatriba, înainte de a ajunge la un limbaj încă mai deplasat. Autorul părăseşte pentru o clipă problemele româno-maghiare pentru a ne adresa şi un reproş mai general, care se referă, de fapt, la însăşi raţiunea noastră de a fi". Apoi citează, din nou, din scrisoarea anonimă: "Dvs. sunteţi în situaţia paradoxală a aceluia care vinde castraveţi grădinarului: Cum ar fi dacă v-am informa noi zilnic sau săptămânal despre cele ce se întâmplă la München? Aţi zice că ne-am scrântit la cap".

Redactorul REL admite: "Da, ar fi ciudat, trebuie să recunosc, din cel puţin două motive: unul, că nu văd de unde ar obţine aceşti «noi» din România informaţiile despre Mün­chen (afară de cazul că sunt în dosarele secrete spre care eventual ar avea acces), şi doi, nu trebuie să fim informaţi de acolo, pentru că avem aici o presă liberă care ne spune de toate. Suntem absolut de acord că nici ascultătorii noştri din România nu ar trebui să fie informaţi din München, ci de o presă liberă, şi serioasă chiar din ţară. E foarte clar că postul nostru de radio există, pentru că o asemenea presă lipseşte cu desăvârşire în România. Acesta este şi motivul pentru care ne şi ascultă milioane de români, inclusiv revoltatul nostru corespondent. Şi este adevărat că acest post de radio există pentru că, nu-i un secret pentru nimeni, îl finanţează Congresul Statelor Unite.

Dar autorul scrisorii este nu numai neinformat, dar şi răuvoitor când afirmă că am primi ordine «de peste Ocean» ce să transmitem şi ce nu. Astfel de ordine nu există. Emisiunile noastre se concep şi se realizează aici, cu independenţa de gândire şi dăruirea profesională a redactorilor noştri, în condiţiile unei prese libere. Este, desigur, posibil ca una sau alta dintre informaţiile pe care le transmi­tem să fie câteodată eronată: nu întotdeauna putem verifica ştirile cu absolută certitudine. Dar credo-ul nostru este adevărul şi niciodată nu vom minţi intenţionat: nici atunci când sentimentele noastre naţionale sau convingerile noastre politice ar fi rănite sau ofensate de o anume informaţie; şi nici dacă ni s-ar comanda de dincoace sau de dincolo de Ocean.

Este, de altfel, o aberaţie a spune că America i-ar favoriza pe unguri contra românilor: România a primit clauza naţiunii celei mai favorizate cu peste zece ani înaintea Ungariei, iar Bu­cu­reştiul a fost vizitat de un pre­şedinte american cu 20 de ani înaintea Bu­dapestei. E însă adevărat că regimul actual din Ungaria este primit cu simpatie la Washington (şi în multe alte capitale occidentale), în timp ce re­gimul din România este dispreţuit peste tot. E tocmai o problemă pe care încercăm adesea s-o eviden­ţiem, şi anume că regimul Ceauşescu, pier­zând prin politica sa orice credibilitate şi prestigiu în lume, subminează interesele naţionale fundamentale ale României şi în contextul disputelor româno-maghiare.

Dar autorul scri­so­rii nu are absolut nici un cuvânt de critică pentru regim; dimpotrivă, ne vorbeşte despre «preşedintele nostru» care, zice el, are dreptate. În fine, să precizez o dată în plus că în con­troversele româno-maghiare, noi, cei de la acest microfon, refuzăm orice păr­ti­nire: nu ezităm să denunţăm încălcări ale drepturilor individuale şi colective ale minorităţii maghiare (fără a uita de contextul general de suferinţe ale în­tregii populaţii) ori să criticăm ex­ce­sele şovine ale regimului din Bu­cu­reşti, după cum nu ne re­ţi­nem criti­cile la adresa declaraţiilor sau ac­­ţiu­nilor iresponsabile ale Buda­pes­tei. Un ascultător obiectiv ar trebui să-şi dea seama de asta, chiar dacă-i ar­delean.
Timpul e înaintat şi trebuie să oprim emisiunea aici. Pe săptămâna viitoare".
Arhiva Open Society (Budapesta), Institutul de Cercetare al Radio Europa Liberă, Secţia română